Sentimente fumate.

Am trecut, din vina ta, evident, prin diverse stări. M-ai făcut să râd, să plâng, să fiu geloasă, să mă bucur, să ţopăi de fericire, să ţip, să dorm liniştită, să nu dorm din vina ta, să fiu melancolică, nostalgică, să fiu "fucked up", cum ziceai tu ... Am trecut prin toate datorită ţie. Nu ştiu dacă-mi vine să te înjur sau dacă aş vrea să-ţi mulţumesc - consider că toate astea m-au întărit, oarecum. Ai fost prima persoană pe care am iubit-o sincer, pe care am iubit-o şi să fiu conştientă de iubirea pe care o port, ai fost prima persoană care m-a făcut să trec prin toate stările posibile şi imposibile şi prima persoană care m-a făcut să mă simt atât de frumoasă şi de specială. Am încercat să te uit, dar nu am putut - am încercat să uit de sentimentele pe care ţi le port, dar nici asta nu am putut. Nu, nu pentru că încă te mai iubesc, acum eşti doar o frumoasă amintire, o fantomă pe care refuz s-o alung din sufletul meu, o fantomă care a fost cândva a mea, este cumva a mea şi, într-un fel sau altul, va fii mereu a mea. Chiar dacă timpul a trecut şi amândoi ne-am schimbat, eu te simt cumva tot acelaşi, dar un acelaşi schimbat, pe care nu-l pot recunoaşte, pe care nu-l ştiu şi nici nu-l simt şi pe care nu-l vreau. M-am schimbat pentru tine. Te-ai schimbat pentru mine. A fost frumos cât a fost, nu are rost acum să mă mai hrănesc cu fantoma ta, mult prea vie pentru mine, nu are rost să trăiesc din vechi amintiri şi din speranţe şi iluzii fatale - nu mai merită, am nevoie să merg mai departe. Credeam, până aseară, că golul pe care l-ai lăsat în sufletul meu nu v-a mai fii niciodată plin; poate că, pe deplin, nu. Ai luat tot când ai plecat cu tine, dar au venit alţii şi-au clădit tot ce-ai distrus tu: încredere, respect, zâmbete şi, cel mai important, iubire. Tu, ca un om arogant ce ai fost şi, sunt sigură, eşti, ai două-trei-patru persoane la fel ca tine în jurul tău; câţi oameni ţi-au spus în ultimul timp că te iubesc ? Nu prea mulţi, sunt sigură, poate doar falsa ta iubită, care pretinde că te iubeşti - că-ţi iubeşte banii şi aspectul.
Azi o colegă mi-a spus "te iubesc", apoi o alta a spus "eşti specială şi te iubesc", alta a spus "eşti frumoasă, zâmbeşte" - azi îmi era dor de tine, până au apărut ele să-mi reamintească de mine, de zâmbetul meu, de tot ce însemn eu şi tot ce pot emana. Poate că, azi, tu nu mai ai nevoie de mine că să zâmbeşti şi să-ţi fie bine, dar alţii au; acei alţi speciali de care am şi eu atâta nevoie, de care m-am ataşat atât de tare şi pe care îi iubesc şi mă iubesc atât de mult.

Esenţa acestei postări este de a-mi dovedi mie că tot ce mai este el acum în viaţă mea, este o fantomă frumoasă, cu chipuri angelice, dar rece, aşa cum a fost el mereu. Vreau să-i mulţumesc în mod special lui Alee [ fata cu care scriu pe acest blog ] pentru că e aşa o persoană minunată. I-am mai mulţumit şi cu alte ocazii, dar în cazul în care ai astfel de prieteni minunaţi, nu le poţi mulţumi niciodată îndeajuns de mult. M-a iubit când am fost toantă, când am fost analfabetă, când am fost fericită şi când mi-a fost bine, dar, cel mai important, m-a iubit şi când am plâns, când am fost tristă şi când lumea mea se prăbuşea. Ea era aici mereu, reconstruind tot ce alţii sfărâmau. Pentru asta îţi mulţumesc, pentru asta şi pentru că eşti aşa o persoană minunată, pe care o iubesc şi care mă iubeşte necondiţionat ! [ poza e pentru Alee ]