Let it go...

Uneori pur şi simplu trebuie să renunţăm la unele lucruri. Suntem puşi în faţa unor alegeri uşoare în esenţă, dar atât de complicate când apar în ecuaţie nişte sentimente în plus şi o inima în minus în caz că rezultatul nu e pozitiv. Iubire? Ataşament sau iluzii, sau ambele, sau nimic. Oamenii de obicei se despart când nu mai au sentimente unul faţă de celălalt. Atunci când " fluturaşii în stomac" întârzie să apara, când senzaţia acea de zbor continuu e denivelată şi zâmbetele sunt puse în balanţă cu lacrimile. Da, acela este momentul în care trebuie să renunţi. La tot. La sentimente, la trăiri, la acel termin relativ "noi".
Doar că... de multe ori nu poţi. Eu nu pot. Cum să pot? Când tu susţii sus şi tare că mă iubeşti că sunt specială şi că ţi-e dor de noi, de relaţia noastră aproape " perfectă". Hah'... sigur, zici că ţi-e dor de noi? Fă ceva şi schimbă asta, fă ceva să fie bine să nu fim puşi în situaţia asta. Pentru că dacă tu ai face ceva, eu te-aş susţine şi te-aş ajuta aşa cum am facut-o mereu. Tu îmi ziceai că orice război e mai uşor în doi, dar în momentul de faţă doar o persoană mai luptă şi crede-mă că acea persoană nu eşti tu. Doare. Nu ştiu dacă doare aşa tare faptul că te pierd, că nu te voi mai putea ţine în braţe, că nu vei mai fi acolo pentru mine, că toate trăirile vor deveni amintiri frumoase şi-n aceleaşi timp înţepate cu venin sau pur şi simplu doare motivul din care te pierd. Tu nu mă înţelegi, eu nu te înţeleg. Probabil asta e singura dată când amândoi avem opinii atât de diferite asupra unei chestii. Opinii care se bat cap în cap , la care nu renunţăm şi care ne îndepărtează. Eu NU vreau să renunţ la a mea, iar tu NU poţi să renunţi la a ta. Suntem la o răscruce de drumuri într-un cadru pustiu. Pot să simt vântul ce îmi cutremură simţurile şi mi te pot imagina pe tine cum o iei pe drumul tău. Se pare că asta a fost. Un sfărşit fericit găseşti doar în filme iar noi doi facem parte din filme diferite, cu scenarii diferite iar happy-endul poate fi doar al unuia dintre noi şi momentan e departe de a fi. Strig în urma ta, o ultimă strigare, o ultima speranţă. Poate se schimbă ceva poate timpul zboară înapoi şi poate apar iar sentimentele ce ne-au ţinut atât de mult împreună.
- Te iubesc!...nu te uiţi în spate, nici măcar capul nu ţi-l întorci şi continui să mergi pe drumul tău prăfuit... Da' las' că-mi trece!