Îmi doresc ...

În primul rând vreau să spun că sper că încă mai sunt persoane care ne citesc câtuşi de puţin bloguleţul, căci noi am cam rărit-o cu postările.  Sper, totuşi, că nu aţi plecat cu toţii *laughs*.  

Sunt atât de obosită ! Toată vacanţa am spus că va fii atât de uşor la liceu, în clasa a noua, dar am cam descoperit că nu este. Să mă trezesc dimineaţa la şase şi ceva nu e chiar punctul meu forte, având în vedere că-mi vine să-mi azvârl telefonul cât colo - lucru neobişnuit mie, eu nu plec nicicând, nicăieri fără telefon -. Profesorii au anumite aşteptări de la noi, plus că ... ei bine, poate că doar m-am obişnuit eu să lenevesc, dar sunt într-adevăr obosită şi parcă weekend-ul e extraordinar de scurt. De colegi nu mă pot plânge; sunt, într-adevăr, geniali ! Cu vreo două, trei excepţii, dar trei din treizeci aproape că nici nu se văd şi nici nu contează.  Sunt pur şi simplu extraordinari, mă bucur enorm că m-am integrat şi că mă înţeleg atââât de bine cu ei ! În primele trei zile nu vorbeam decât cu vreo două fete, dar acum vorbesc şi mă înţeleg cu toţi. E minunat.

Diriginta mi-a spus "îmi place aşa de mult de tine, fetiţio!" şi am cam început să mă satur de numele meu, pentru că de câte ori vine în clasă mă strigă sau întreabă de mine. Acum, de exemplu, se organizează nu-ştiu-ce-chestie la Alba Iulia pentru profesori, iar ea a fost invitată cu două recitatoare; eu vă spun sincer că nu-s prea bună la asta, pentru că vorbesc şi citesc extraordinar de repede plus că mai sunt şi sâsâită, dar ea a spus că dacă-i este permis să ia două boboace mă va lua pe mine şi pe o altă colegă de-a mea. Nu mă supăr, dacă ajung acolo am ocazia s-o văd pe Alee - aka fata cu care scriu acest blog -, iar acest lucru ar fii magnific. Cel mai bun lucru care s-ar întâmpla de mult timp încoace.

Sentimental stau la fel de prost; văd băieţi drăguţi, dar mă gândesc la acelaşi el de demult, pe care nu reuşesc să-l uit, dar încerc şi, cu fiecare zi ce trece, am impresia că e tot mai bine. Dacă ar fii să vorbesc despre asta aş umple rânduri întregi şi n-are rost.

Mi-e dor de el. Asta e clar. Şi chiar dacă vorbesc cu el acum, nu mai are farmec. El a uitat. Eu nu am uitat, dar mă străduiesc s-o fac.

Per total totul e bine, iar îndată ce vine weekend-ul promit să revin cu o postare mai de Doamne ajută. Nu ştiu dacă Alee o duce mai bine ca mine, ştiu că are o mulţime de teme, căci e clasa a opta şi urmează să de-a examenele - îi ţin pumnii! -, dar probabil că are să-şi facă şi ea ceva timp să posteze. Nu ştiu, nu vreau să vorbesc prostii, în orice caz, eu revin în weekend. : )