Încredere

Ce e încrederea până la urmă ? Nu ştiu. Nu ştiu, poate n-am să ştiu nici mâine. Dar am încredere, uneori în mine, deseori în anumite persoane, am şi încredere de oferit, desigur, dar oare merită toţi să primească încredere ? Nu. Sunt sigură de asta. 
Când promit un lucru, fac tot posibilul să-mi respect promisiunea, iar dacă nu sunt sigură că pot face acel lucru spun "nu promit nimic", dar sunt unii oameni, poate prea mulţi, dacă mă întrebi pe mine, care nu gândesc aşa.
Când cineva nu-şi respectă promisiunea, te dezamăgeşte, pentru că-ţi arată, oarecum, ce fel de persoană este, iar dezamăgirea este cu atât mai mare, cu cât iubeşti mai mult acea persoană.


De regulă, nu stau mult la calculator, iar dacă stau în timpul zilei, seara nu stau; seara e pentru somn şi ziua pentru restul activităţilor pe care le am în program. Ieri, cineva mi-a spus că vom vorbi la microfon şi că mă roagă să stau mai mult; am făcut un efort, impropriu, evident, şi am stat până pe la unu. El n-a mai scos un cuvânt, l-am aşteptat, a spus că trebuie să ajungă acasă, dar nimic. A fost urât ce-a făcut, pentru că speram din tot sufletul că vom vorbi, aşa cum o făceam cu mult timp în urmă, dar a trecut cumva şi noaptea. Am adormit plângând - nu ştiu dacă eram rănită sau dacă eram doar dezamăgită. În orice caz, ştiu că n-am să-l mai cred niciodată aşa ca la început, iar încrederea în el e tot mai mică pe zi ce trece.


Îţi mulţumesc, M., pentru că ştii să-mi faci iluzii şi pentru că-mi colorezi viaţa. Îţi mai mulţumesc şi pentru dezamăgirile pe care mi le aduci, aceleaşi dezamăgiri care-ar fii nesemnificative dacă ar fii venit din partea altcuiva. Îţi mulţumesc, într-un final, pentru nimic. Toate zâmbetele pe care le schiţez, le şterg apoi cu lacrimi.
E urât, să ştii ... Şi m-ai dezamăgit !