sâmbătă, 7 ianuarie 2012

Oamenii se schimbă...

Da, sunt back. [zise Alee]. Whatever, am o stare de.... naşpa. E plictiseală... e doar o stare generală. Statul în casă prea mult mă afectează. Nu am starea necesară să compun ceva sau să-mi mai amintesc de unele chestii. Încerc sincer, să trec peste o fază că deja de trei luni mi-a ajuns. Să fim serios, he's gone, what the fuck?! Da da da, dezamăgire, broken heart, tot tacâmu'. Dar HELĂU! [wai ce piţi a fost asta :))] viaţa nu stă în loc pentru un "el" când mai sunt atâţia pe lângă.
Oricum , nu despre asta voiam să vorbesc. Mă uitam acum la persoane, cu care mă înţelegeam extraordinar de bine în trecut şi din anumite motive am pierdut legătura. Hm, oare de ce? În multe cazuri recunosc că m-am schimbat eu şi oricât aş spune eu că nu sunt uşor influenţabilă, tot au fost factori care să mă influenţeze şi pe mine pentru că , ei bine, e normal. Sunt mulţi factori care pot influenţa un om. Liceu, anturaj, filme, muzică, până şi vremea, de ce nu?
Liceu. Normal să te schimbe. Anturaj nou egal cu oameni noi la care încerci să le intri pe sub piele într-un mod conştient sau mai puţin conştient, depinde de situaţie, şi care te schimbă fără să-ţi dai seama enorm.
Am păţit chestia asta. Anul ăsta o tipa, una dintre cele mai bune amice, e boboacă la liceu. Enuziasmată mai era fata la început, când vedea că are colegi super de treabă şi-un colectiv de unşpe' plus. Ei bine, au trecut lunile şi vorbeam tot mai puţin. Să ţinem seama şi de faptul că până în toamna anului trecut vorbeam ore-n şir fără să ne plictisim, aveam aceleaşi idei, ne complatam propoziţiile. Era genu' ăla de legătură care îţi dă impresia unei prietenii adevărate. E drept că, am avut şi eu perioada mea mai plină de chestii şi alte griji idioate şi inutile pe cap, şi am cam neglijat-o. Dar, am ajuns să vorbesc cu un străin acum. Şi nu-mi vine să cred. Mă întreb dacă oare e aceaşi persoană cu care mă prosteam eu şi râdeam ore în şir. Tipa de acum e... nu e "bff"  a mea. Abia legăm trei vorbe.
Îmi ştia toate prostiile, la fel şi eu pe ale ei. Credeam că ne cunoaştem, câţiva ani am crescut împreună. Am scris împreună, ne-am bucurat împreună la fiecare vizualizare sau comentariu , iar acum e totul scufundat în negura timpului.
Timpul, anturajul, schimbările majore în viaţă aduc la rândul lor schimbări majore asuprea oamenilor . Dar oare toată lumea se schimbă in bine?

Un comentariu:

  1. Stiu cu e. Si eu am avut o prietena foarte buna, pe care acum nici n-o mai recunosc.
    Timpul schimba oamenii, nu neaparat in bine. Pentru ca e mai usor sa te schimbi in rau.

    RăspundețiȘtergere