sâmbătă, 18 februarie 2012

Sentimente.


Nu ştiu ce fac, nu ştiu dacă mă simt bine sau rău, nu ştiu dacă sunt tristă sau fericită. Am învăţat de-a lungul timpului că în viaţa mea vor intra multe persoane şi tot la fel de multe vor ieşi, însă doar cele cu adevărat importante vor rămâne; am mai învăţat, de asemenea, că niciodată n-o să am dreptate când o să spun "nu merit asta şi de aceea nu am", în realitate eu doar voi merita ceva mai bun. 
Periodic, intră în viaţa ta persoane care te fac să râzi, să plângi, să sari, să te bucuri de fiecare zi, care te fac să aştepţi cu nerăbdare până şi zilele care nu voiai să vina din pricina unor chestii. Şi totul pare frumos şi roz şi vă declaraţi veşnica iubire şi vă faceţi nenumărate promisiuni cum că veţi rămâne mereu împreună şi că mereu va fii aşa bine, dar oare e aşa ? Poate, în unele cazuri. Iubirea există, nu zic nu, dar e trist că din partea unuia e mai mare decât din partea celuilalt - dacă de ceva-mi pare rău în viaţa asta, este de faptul că Dumnezeu nu ne-a înzestrat pe toţi cu aceeaşi capacitate de a iubi -. 
Există mai multe tipuri de iubire:

1. "Eu pretind că te iubesc, tu mă iubeşti pe bune şi totul e perfect" - da, există astfel de iubiri, nenumărate chiar, dar la ce bun ? E simplu, de fapt: poate că tipul sau tipa arată bine şi vrea doar să se laude cu el, respectiv ea, sau poate că o face în urma unei răzbunări sau mai ştiu eu ce, însă cel ce pretinde că iubeşte e un mare păcătos; şi nu, nu spun asta ca fiind o persoană bisericoasă sau extrem de credincioasă, spun asta în calitate de persoană care mai apreciază şi azi bunul gust şi iubirea, inocenţa şi sinceritatea. E un păcat să amăgeşti pe cineva şi, în cazul în care o faci, nu ai nicio scuză; vorba aceea "scopul scuză mijloacele" nu te ajută şi, oricare ar fii fost motivul, nu meriţi să fii iertat, cel puţin din opinia mea.

2. "Eu am nevoie de ceva ce pot obţine doar prin tine, aşa că mă prefac că te iubesc" - Da! Exact ! Spune-o cu voce tare. Vorbim, evident, despre profit. Este un tip de iubire dezgustătoare, de neînţeles, care poate fii făcută doar de persoane fără scrupule;  nu pot înţelege sau accepta astfel de persoane. Nu le judec, nu am niciun drept, dar nu le iau apărarea şi nu le privesc cu ochi buni - prefer chiar să mi le înlătur din anturaj, în cazul în care ştiu că există.

3. "Ies cu tine pentru că eşti cel mai râvnit tip, iar tu ieşi cu mine pentru că sunt cea mai nu-ştiu-cum-fată" - ce urât şi asta ! Ne ascundem după deget, ne prefacem că totul e bine şi frumos, când, în realitate, nu ne înţelegem şi nu schimbăm două vorbe. Îmbrăţişări şi săruturi false, doar de ochii lumii, pentru laudă şi invidie din partea altora.

4. "Eu sunt deşteaptă, iar tu ai nevoie de note bune" - asta este tot un fel de profit, ceva ce răneşte până în adâncul sufletului fata sau băiatul căreia i se întâmplă asta, dar ce putem face ? E trist şi păcat că există oameni cu creierul atât de mic.

5. "Eu te iubesc şi tu mă iubeşti" - asta este de-a dreptul minunat ! Când iubeşti pe cineva, iar el sau ea te iubeşte la rându-i, când îţi împărăşeşte sentimentele şi te face să simţi lucruri pe care nu le-ai mai simţit niciodată. Te bucuri de mirosul lui împregnat în hainele sau, mă rog, lucrurile tale, te bucuri de prezenţa lui, de gesturile lui, de zâmbetul şi vocea lui, de atingerile lui, de respiraţia lui pe faţa ta; te bucuri de tot ceea ce reprezintă el cu adevărat, de sinceritatea şi perfecţiunea lui interioară, de frumuseţea lui izbitoare exterioară - frumuseţe care devine atât de irezistibilă şi izbitoare odată ce ajungi să-l iubeşti nebuneşte. Şi sunt, acestea, oare, sentimente care trec într-o zi ? Nu. În două ? Nu, ele trec în timp, dar nici atunci nu trec. Se sedimentează, eventual, se aşează peste ele alte sentimente, alte persoane, alte zâmbete, iubiri, voci, şoapte şi chipuri, dar ele nu dispar, la fel cum nici rănile sufleteşti nu pleacă nicicând, nicăieri. Spuneam, de multe ori, "dă-mi o palmă, dar nu mă jigni", pentru că o palmă, trece, o să uit că m-ai lovit, dar dacă m-ai jignit, dacă m-ai rănit cu ceva, acea vorbă va rămâne mereu acolo, indiferent de circumstanţă, n-am s-o uit niciodată şi mă va durea de câte ori îmi voi aminti de ea. E ceva ce nu se poate cicatriza, e mereu viu, sufletul meu, desigur, pulsând iubire şi fericire, ţinând însă în el toată suferinţa.

Dacă azi sunt geloasă şi ţip la tine, să nu ţipi la mine chestii de genul "bine că nu ai încredere în mine !", bucură-te că ţip la tine, asta înseamnă că-mi pasă; fă bine şi ţipă la mine când eu n-o mai fac, atunci înseamnă că ceva se întâmplă şi că nu te mai iubesc. De asemenea, spune-mi în serios că sunt frumoasă - maxim o lună am să ţin cont de asta, dar spune-mi în serios că sunt urâtă - am să ţin cont de asta mereu şi am să fiu şi complexată pe deasupra, într-un oarecare mod. Dar mai bine nu face asta, mai bine lasă spontaneitatea să-şi facă treaba, mai bine iubeşte-mă aşa cum sunt şi fă-mă să te iubesc la rându-mi, acceptă-mi anormalitatea şi faptul că sunt aşa complicată şi de neînţeles uneori, iubeşte-mă ciudată cum sunt şi nu mă răni, pentru că nici eu nu am s-o fac.

Ce e iubirea ? Nimeni niciodată nu a ştiut concret, e un sentiment prea complex pentru a fii explicat, dar pentru ce, oare, avem nevoie de explicaţii ? Aşa e, nu avem, trebuie doar să ne lăsăm duşi de val şi să simţim !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu