La mulţi ani, D. !

Mâine e ziua unei persoane foarte, foarte importante pentru mine, iar eu i-am scris câteva rânduri.

Dragă D.,

Nu pot ajunge anul acesta în Bucureşti, să-ţi spun personal „la mulţi ani”, aşa că am să-ţi scriu, ăhm, câteva rânduri. : )

În primul rând, trebuie să-ţi spun că-ţi mulţumesc că m-ai iertat de atâteaa şi atâtea ori, pentru că, vezi tu, am făcut atâtea greşeli şi prostioare… Pentru fiecare zâmbet pe care ţi l-am adus, ţi-am adus şi-o dezamăgire şi, poate, mi-am cerut scuze, iar dacă nu am făcut-o pe moment, atunci îmi cer scuze.

Apoi, la mulţiii, mulţi ani ! Sper să fii fericiit la cei nouăsprezece anişori pe care-i împlineşti, să ai un an bun, să nu uiţi nicicând să zâmbeşti, să îi ai alături pe care pe care-i iubeşti, să ai un tort mare mare şi bun, de ciocolată, aşa cum îmi place mie [:))] şi o petrecere drăguţă – asta dacă vei avea una -. Sper să iei note bune la liceu, să iei bacul anul acesta – îţi ţin pumnii! -, să meargă bine cu serviciul, cu site-ul, cu P., cu tot … Sper, de asemenea, să scapi de oboseală şi să ai ceva mai mult timp liber, pentru că, sincer, îmi lipsesc conversaţiile interminabile cu tine şi abia aştept să le avem din nou. Am fost nerecunoscătoare uneori, neînţelegătoare, ţi-am cerut, poate, mai mult decât puteai tu să-mi oferi şi-mi cer scuze; uneori, nu realizez că eşti şi tu om şi că oboseşti la un moment dat. Nu, chiar nu-mi dau seama; tu m-ai învăţat să-mi depăşesc limitele, să fiu mai bună, dar eu am cam uitat că şi după primele limite, urmează altele la care e nevoie să ne oprim.

Am să te sun de dimineaţă, să-ţi urez la mulţi ani, aşa, ca să mă auzi, dar tot nu e ca şi când aş fii acolo. Totuşi, anul viitor am să fiu mai mare şi, dacă voi putea, promit c-o să vin să te îmbrăţişez şi să-ţi spun la mulţi ani.

Nu prea ştiu ce să-ţi mai spun acum, sincer, dar sper c-am să mai găsesc şi eu ceva.

Aş fii vrut din tot sufletul să-ţi fii putut da măcar un cadou simbolic, dar uite că nu pot şi-mi cer scuze.

La mulţi ani din nou !

Te iubesc !

A.