duminică, 11 septembrie 2011

Un nou început

Pentru mine începe, de mâine, o nouă viaţă: colegi noi, profesori noi, şcoală nouă, cu alte cuvinte o viaţă nouă. Alte anturaje, alte concepţii, alte voci, alte chipuri, alte zâmbete ... E ceva ce mă sperie şi mă fascinează în acelaşi timp, îmi provoacă emoţii şi indiferenţă simultan, ceva ce aştept şi totuşi nu aş vrea să vină: liceul. 


***


Sunt obosită şi nu vreau să mă gândesc la ziua de mâine; mă doare capul şi mi-e somn, dar nu într-atât încât să dorm. Mă gândesc la numite persoane ... Îmi lipsesc. Sunt indiferente sau sunt schimbate. Nu le recunosc. Nu mă recunosc. Mă doare. Mă opresc o clipă, mă aşez şi-mi trag sufletul. Nu mai pot, am obosit. Încerc să respir, dar parcă nu am ce; ceva face aerul irespirabil. Închid ochii şi las o melodie lentă să-mi inunde mintea. Ochii-mi devin sticloşi, umezi, plini de lacrimi, pe care-aş vrea să le ţin în frâu, dar nu-mi este cu putinţă. 
Iar plâng. Sunt slabă, da, dar sunt un om. Doar un om.
Aş vrea să spun că mi-e dor de el ... Că mi-e dor de mine ... Că-mi e dor de noi. Nu ştiu ce-mi lipseşte mai mult: el sau zâmbetul meu ? Zâmbetul meu sau noţiunea de "noi" ? De ce spun "noi" ? Există "noi" ? Nu. A existat vreodată ? Poate. Va mai exista ? Nu, mă îndoiesc de acest lucru.


***
Wish you were here ...*

Da, uneori, aş vrea doar să fii aici, să te uiţi în ochii mei şi să mă întrebi ce am. Să-ţi spun "nimic" şi să-mi spui că mint. Să mă obligi să-ţi spun adevărul.

***
Cause when I look to the sky something tells me you're here with me ...**

Îmi lipseşi şi, uitându-mă la nori sau la cer, îmi place să cred că şi eu îţi lipsesc. Îmi place să cred că şi tu te gândeşti uneori la mine, chiar dacă nu-i aşa. Cerul îmi spune uneori că eşti aici, cu mine, de aceea am deseori vaga impresie că ceru-i mai aproape decât tine.

Doare, dar e ceva trecător. Este, nu ? M-a durut ieri, o să mă doară şi mâine, ar fii o copilărie să spun că nu, dar ştiu că va veni o zi în care totul va fii bine; am să mă trezesc dimineaţă şi nu am să mai simt nimic. Nimic pentru tine.



3 comentarii:

  1. E bine ca esti optimista, toate trec...

    RăspundețiȘtergere
  2. Fără optimism ne ducem de râpă. Măcar un strop trebuie... :)
    Apreciez/apreciem că citeşti ce scriu/scriem, merci mult !

    RăspundețiȘtergere
  3. Daca nu esti optimist, nu o sa reusesti niciodata sa treci mai departe..:)Imi place mult blog`ul vostru, felicitari sincere pentru el. O sa vin mai des pe aici.:D >:D< Hugs!

    RăspundețiȘtergere