O moarte prematură ...

ai ucis deja tot ce mi-am dorit ...

s-a dus naibii tot, toate planurile, toate sentimentele 

n-a mai rămas nimic, plutesc într-un vid colorat acum

trăiesc nişte iluzii care nici măcar nu s-au născut

am încă speranţa că mâine va fii mai bine, cu toate că sunt conştientă:

nu va fii !

îmi amintesc de tine şi izbucnesc în lacrimi

indiferenţa ta ucide, ucide suflete şi naşte lacrimi

sufletul tău e învăluit într-un cub de gheaţă, e degerat

te afli într-o moarte prematură şi nu dai ocazia să fii scos de acolo

ochii tăi albaştri emană răceală, e ca şi când în trupul tău ninge

împrăştii bulgări acizi, te joci cu mintea mea

      a ei, a lor

nu ai regrete, eşti pur şi simplu tu

zâmbeşti când plâng, când plânge

eşti nepăsător, ai fost întotdeauna, dar ai purtat o mască

una dulce, ca de zahăr, care la prima ploaie s-a spălat

şi ai rămas fără ea, ai arătat ce eşti de fapt

nu, nu eşti om, e de-a dreptul inuman ce faci tu

eşti o marionetă, una semidoctă, din păcate

dar ce se întâmplă dacă am să-ţi tai sforile ?

am să ucid tot ce îţi doreşti ...