Uită !

Uită numele lui …

Indiferent de mult crezi tu că-ţi place numele lui, uită-l. Nu are absolut niciun rost să-ţi ţii memoria încărcată cu el: Andrei, Alex, Dani, Răzvan, chiar nu contează, îl poate chema şi Vasilică sau Gheorghiţă; tu fă bine şi uită-i numele.

Uită chipul lui …

Chiar dacă arată adorabil şi are părul făcut nu ştiu cum şi ochii albaştri/căprui/gri/negri, nu are importanţă. Uită-l. Şterge pozele cu el, nu-l căuta pe site-uri de socializare ca să-l mai vezi încă o dată, indiferent de cât de mult ai vrea să faci asta.

Uită cât de aproape l-ai avut …

Dacă aţi fost din acelaşi oraş sau poate chiar din oraşe diferite şi v-aţi întâlnit, poate aţi dormit împreună sau el pur şi simplu te-a ţinut de mână/în braţe pe o bancă sau aşa, acum chiar nu mai contează. Sunt amintiri pe care ori le mototoleşti şi le arunci la coşul de gunoi, ori le încui într-un cufăr micuţ.

Uită cât de frumos îţi vorbea …

Că-ţi spunea „puiuţ” sau „iubire” sau mai ştiu eu cum, acum nu mai contează. Nu mai contează nici clipele în care-ţi şoptea că te iubeşte, momentele în care ţi se părea că erai cea mai specială pentru el şi zilele în care credeai că doar pe tine te iubeşte.

Uită nopţile petrecute cu el …

Nu trebuie să fii făcut ceva cu el, dar poate simplul fapt că aţi dormit cândva în acelaşi pat, iar el te-a ţinut în braţe şi te-a mângâiat pe spate te-a marcat. Uită că a rămas treaz când tu dormeai doar ca să te privească şi mai uită că zâmbea când te vedea respirând relaxată pe pieptul lui …

Uită cât de fericită erai …

Uită momentele stupide de beatitudine pe care le aveai, uită cum ţopăiai de fericire prin casă după ce te suna şi mai uită şi boacănele pe care le făceai gândindu-te la el. Uită cât timp petreceai în camera ta sau pe balcon pentru a vorbi liniştită cu el, uită zâmbetul pe care-l afişai mereu, zâmbetul acela sincer … nu-l înlocui cu unul fals, continuă să zâmbeşti.

Uită de cât de geloasă erai …

Când întorcea capul după alta te enervai, când îi spuneai de vreo amică de-a ta te întreba cum arată sau dacă e drăguţă şi îi scoteai limba încruntată, te întorceai cu spatele la el, iar el râdea şi te lua în braţe. Uită că îl iubeai şi erai geloasă, acum nu mai contează.

Uită momentele în care te făcea să râzi …

De multe ori te-ai certat cu ai tăi, poate chiar din cauza lui, iar el te făcea mereu să râzi. Te-ai uitat la un film, ai ascultat o melodie mai tristă sau pur şi simplu un sentiment supărător de nostalgie te-a acaparat, dar el îţi desena cu creionaşul sufletului un zâmbet sincer şi frumos, îţi însenina chipul.

Uită de câte ori îţi pronunţa numele …

Îţi spunea pe nume înainte de a-ţi spune că te iubeşte, pentru că îi plăcea, zicea că-ţi adoră numele, dar uită. Uită de câte sute de ori făcea el asta.

Uită de câte ori al plâns …

Te-ai certat cu el şi-ai simţit că lumea ta se prăbuşeşte, ai simţit că-ţi cade cerul în cap şi-ai plâns până când ochii tăi păreau injectaţi, dar acum nu mai contează, nu-ţi vei aduce lacrimile înapoi.

Uită de câte ori a fost alături de tine …

Chiar dacă ţi-a stat mai mereu aproape, când ţi-a fost greu şi-ai avut nevoie de cineva lângă tine, acum e în zadar. Sunt doar clipe pe care el şi le-a pierdut cu tine şi pe care tu ţi le-ai petrecut cu un ipocrit.

Uită prima şi ultima întâlnire …

Chiar dacă par foarte importante, uită-le. Uită că ai râs, că te-ai distrat, că te-ai simţit foarte bine, că te-a făcut să te simţi specială şi uită că ai avut impresia că doar voi doi contaţi.

Aminteşte-ţi că tu pentru el nu reprezinţi nimic …

Ai fost doar o altă fată pe lista lui, un alt chip drăguţ şi personalitate ieşită din tipare, ai fost doar fata dulce şi copilăroasă care-i aducea zâmbetul pe buze din când în când şi care-l destresa …

Adu-ţi aminte că el n-o să se mai întoarcă niciodată …

Încetează să visezi, e fatal, încetează să speri, asta te ucide încet, încearcă să procesezi cât mai bine informaţia. El nu se mai întoarce, s-a pus punctul de la sfârşitul poveştii şi acum urmează o alta.

Aminteşte-ţi că şi el vrea să te uite …

Atât pe tine, cât şi chipul tău, zâmbetul tău, vocea ta, tot ce e legat de tine. El vrea să uite tot şi, în scurt timp o face, aşa că uită-l şi tu.

Adu-ţi aminte că el are deja pe altcineva …

Înainte să speri că el se va întoarce, aminteşte-ţi că el deja e cu o alta, el deja şopteşte alteia ce-ţi şoptea şi ţie şi petrece aceleaşi clipe speciale cu ea, la fel cum a făcut şi cu tine.

Aminteşte-ţi că a ales-o pe ea …

Ştia că are şansa de a se împăca cu tine, dar n-a făcut-o, aşa că şterge-ţi lacrimile şi adu-ţi aminte că el deja a ales-o pe ea …

Aminteşte-ţi că, azi, totul e în zadar …

Acum, că plângi sau că râzi, el nu se mai întoarce. Timpul nu se întoarce, dragostea nu se întoarce, sentimenele şi zâmbetele nu se întorc. Toate fac parte din trecut, sunt măzgălite pe pagina anterioară, pe care tu trebuie s-o întorci şi să treci la o alta, să scrii o altă poveste, pentru că, în fine, viaţa e o carte cu poveşti mai mult sau mai puţin frumoase.