tag:blogger.com,1999:blog-73503495256207501932024-02-02T09:42:17.667-08:00Nebunie în cuvinteVorbele reprezintă o oglindire a sentimentelor, o veritabilă explozieNebunie în cuvintehttp://www.blogger.com/profile/16918661458035633244noreply@blogger.comBlogger47125tag:blogger.com,1999:blog-7350349525620750193.post-60274766914523426332012-06-30T12:55:00.000-07:002012-06-30T12:55:29.195-07:00Nu pot iubi decât veșnic...<span style="font-family: 'Courier New', Courier, monospace;">Postarea o găsiți și aici, pe blogul meu, eu am scris-o: <a href="http://xyoumakemesmile13.blogspot.ro/2012/06/nu-pot-iubi-decat-vesnic.html" target="_blank">click aici</a></span><br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://data.whicdn.com/images/31640709/43980533831263557_zgLb9wbR_f_large.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://data.whicdn.com/images/31640709/43980533831263557_zgLb9wbR_f_large.jpg" width="213" /></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br />
</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;"><span style="font-size: 10pt;"><span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Dragă tu,<o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;"><br />
</div><div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;"><span style="font-size: 10pt;"><span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">În momentul ăsta aş putea scrie "îmi lipseşti" până când nu aş mai putea să inserez caractere aici, dar la ce bun ? La ce bun când nici măcar nu ştiu dacă-mi mai lipseşti ? Cine naiba eşti tu, spune-mi ? Pentru că, da, aş vrea să ştiu. Îmi amintesc absolut toate chestiile pe care le spuneai, îmi amintesc realismul tău care deseori mă enerva. Dar eram un copil, unul prost, iar tu erai la fel. Nu trebuia să te cunosc, zău, nu trebuia. Nu înţeleg, dacă Dumnezeu a vrut ca noi să fim împreună, de ce nu suntem ? Iar dacă n-a vrut să fim împreună, de ce a mai făcut să te iubesc ? Şi te iubesc ? Ce naiba înseamnă iubirea până la urmă ? Să te accept cu tot cu defectele tale ? Dar fac asta cu multă lume, asta nu înseamnă că îi şi iubesc pe toţi ... Nu ştiu de ce te iubesc şi probabil că asta e iubire. Să nu ştiu de ce te vreau lângă mine şi totuşi s-o fac. N-am căutat niciodată motivele pentru care te iubesc, să zicem că n-am avut nevoie, dar, într-o perioadă, cătuam motive pentru care să nu o mai fac. Şi nu am nevoie de tine, serios, eu pot şi singură, aşa spun mereu ... Dar apoi vine seara, ştii, mereu vine seara şi atunci îmi e cel mai dor de tine şi de conversaţiile interminabile, de tachinările la telefon, de poreclele noastre stupide, de tot ... Şi mă întreb : ce-ai însemnat, tu, mai exact, pentru mine ? La început, nimic. Nu ieşeai cu nimic în evidenţă, m-am purtat chiar urât cu tine, pentru că mi se părea mie că tu eşti nu-ştiu-cum, dar ai avut grijă să-mi dovedeşti că eşti special ... Îmi mai amintesc şi cum ţi-am spus într-o zi "ştii, chiar credeam că eşti special ..." şi tu mi-ai spus "sunt ! chiar sunt, dar am cedat", iar eu am spus "ştii ? chiar nu eşti". Atunci am fost pentru prima dată dezamăgită de tine şi-mi cer mii şi mii de scuze. Nu era vina ta de fapt. Era a mea. Am tot întrebat "cine te crezi?", dar întrebarea reală pe care trebuia să mi-o pun era "cine mă cred?". Da, la naiba, da ! Cine mă cred sau, mă rog, m-am crezut eu atunci să-mi dau voie să am aşteptări de la tine ? Eu nu am avut niciodată aşteptări de la nimeni, pentru că ştiu prea bine că, de regulă, aşteptările implică dezamăgiri şi-am preferat să mă ţin departe de ele, dar credeam că eşti diferit şi mi-am permis să am aşteptări. Mi-am permis să te iubesc şi ţi-am permis să mă iubeşti. Pentru că m-ai iubit, nu ? Da, probabil că în felul tău, ai făcut-o. <o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;"><span style="font-size: 10pt;"><span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Azi nici măcar nu mai contează care dintre noi a greşit mai des - şi nu, nu spun asta pentru că eu aş fii greşit mai des sau ceva -, nu mai contează nici cine pe cine a iubit mai mult, pentru că faptul e consumat, totul s-a terminat şi nu mai are niciun fel de importanţă. Făceam parte din aceeaşi poveste cândva, din aceeaşi carte, dar acum totul s-a schimbat : cartea, personajele, povestea şi, aparent, tu nu mai faci parte din personajele din cartea mea. <o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;"><span style="font-size: 10pt;"><span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Mi-ai spus că dezamăgeşti pe toată lumea, dar eu speram că nu sunt toată lumea pentru tine ... Aşa că, din nou, iartă-mă, dar eu nu pot să iubesc decât veşnic şi se pare că tu nu ... Iar de câte ori te întorci înapoi, mă dai peste cap, aşa ca vreau să te întreb:<o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;"><span style="font-size: 10pt;"><span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">De ce naiba te tot întorci şi calci pe amintiri ?</span><span style="font-family: Arial, sans-serif;"><o:p></o:p></span></span></div>Nebunie în cuvintehttp://www.blogger.com/profile/16918661458035633244noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7350349525620750193.post-35289072827105941342012-05-29T10:47:00.001-07:002012-05-29T10:47:05.721-07:00Viroză and other stuff<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://data.whicdn.com/images/29524106/156275_363157393737850_220021794718078_946406_982527804_n_large.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="http://data.whicdn.com/images/29524106/156275_363157393737850_220021794718078_946406_982527804_n_large.jpg" width="288" /></a></div>
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"><br /></span><br />
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"><br /></span><br />
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Șiiii am răcit. Banalitate, într-adevăr, dar răceala asta îmi dă timp de stat acasă. Mă gândeam să fac o postare genială, lungă și frumoasă cum încă nu am făcut, dar răceala mă cam oprește, pentru că abia am chef să aștern trei cuvinte.</span><br />
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"><br /></span><br />
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Chiar am avut impresia că sunt <i>fericită</i>, dar am aflat, curând, că nu e așa. Fericirea e un termen relativ, scos din dicționar, e un ”ceva” care durează puțin, dar merită ! </span><br />
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"><span style="color: #674ea7;"><i><u><b>Dar și fericirea prea mare ucide ...</b></u></i></span></span></div>Nebunie în cuvintehttp://www.blogger.com/profile/16918661458035633244noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7350349525620750193.post-24690630812044312682012-04-27T12:49:00.001-07:002012-04-27T12:49:55.701-07:00Hurt.<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"><a href="http://www.youtube.com/watch?v=___l8Y21yNM&feature=related" target="_blank">Chrtistina Aguilera - Hurt.</a></span><br />
<br />
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Acum, după tot ce a fost azi, nu pot aşterne trei cuvinte coerente. Mă rezum la plâns şi muzică. E tot ce-mi rămâne, seara, când locul acela plin, cândva, e gol. </span>Nebunie în cuvintehttp://www.blogger.com/profile/16918661458035633244noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-7350349525620750193.post-56540132178420527752012-04-25T10:19:00.001-07:002012-04-25T10:19:12.249-07:00Timpul.<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://data.whicdn.com/images/26994561/189826_10150120508938720_214313598719_6501753_3855451_n_large.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="300" src="http://data.whicdn.com/images/26994561/189826_10150120508938720_214313598719_6501753_3855451_n_large.jpg" width="400" /></a></div>
<div>
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"><br /></span></div>
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Timpul e o mare tâmpenie - trece prea repede, cel puţin când eşti fericit. Închid ochii şi mă gândesc la trecut, la amintiri, la el, la mine ... Eram fericită. Deschid ochii şi privesc prezenzul ... sunt doar eu, nefericită. Dar, sunt, oare, într-adevăr, nefericită ? Nu, poate că spun o tâmpenie, dar mă simt ... goală.</span><div>
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"><br /></span><div>
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Când te-am cunoscut, eram prea mică să mă tem că te-aş putea iubi. Când te-am iubit, am fost prea speriată s-o recunosc şi faţă de mine, darămite faţă de tine. Când te-am avut, nu m-am mai temut de nimic. Ştii de ce ? Pentru că eşti unica persoană care-mi dădea încredere sută la sută în mine şi în tot. EŞTI, DA, EŞTI. Şi te urăsc atât de mult, uneori, încât îmi vine să-ţi dau o palmă şi, când nu vorbim, mă gândesc la atâtea lucruri pe care să ţi le spun, dar când, în sfârşit, vorbim, uit tot.</span></div>
</div>
<div>
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"><br /></span></div>
<div>
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Şi acum ce ? Te vreau înapoi ? Mi-e dor de tine sau de ceea ce erai tu ? Am crezut că eşti special ... Că erai special, dar nu era aşa, chiar dacă tu mă asigurai că e. Faptul că ţi-ai cerut scuze în gen "iartă-mă că te-am rănit, nu am vrut", nu face totul să nu mai doară sau să doară mai puţin. Mi-ar fii fost uşor să trec peste orice, dar absolut orice, dar nu şi peste tine ...</span></div>
<div>
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"><br /></span></div>
<div>
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">And now you're just somebody that i used to know ... We're just strangers with memories. And you know what ? It fucking hurts !</span></div>
<div>
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"><br /></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://data.whicdn.com/images/26998825/tumblr_lyn0gf0F8M1qztggxo1_400_large.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="308" src="http://data.whicdn.com/images/26998825/tumblr_lyn0gf0F8M1qztggxo1_400_large.jpg" width="320" /></a></div>
<div>
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"><br /></span></div>Nebunie în cuvintehttp://www.blogger.com/profile/16918661458035633244noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7350349525620750193.post-69951763016729760922012-04-06T14:30:00.000-07:002012-04-06T14:30:43.428-07:00Shit ?<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Și vin iar sărbătorile. Parcă nici bine nu m-am dezmeticit și acum iar ne apucăm de curățenie generală și gătit. Mi-e dor de-o postare ca la început, așa că am să fac una chiar acum.</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://data.whicdn.com/images/25841455/552263_283914768350279_127470700661354_643951_1076713681_n_large.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="306" src="http://data.whicdn.com/images/25841455/552263_283914768350279_127470700661354_643951_1076713681_n_large.jpg" width="400" /></a></div><span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"><br />
</span><br />
<div style="text-align: center;"><span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">***</span></div><span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"><br />
</span><br />
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">A trecut o zi ? Două ? O săptămână ? O lună ? Poate chiar un an, dar ce importanță mai are acum ? Tu ai plecat. Că te-am lăsat să pleci, că te-am alungat. Dar îmi lipsești teribil, nu mai pot fără tine, sincer, cedez ! Mi-am schimbat numărul de telefon și nu l-am mai păstrat pe al tău - în zadar, îl știam deja pe de rost. </span><br />
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Era seară, târziu, ar fii trebuit să dorm, dar amintirile se încăpățânau de revină și să mă țină trează. Nu mai aveam lacrimi să plâng, așa că starea aceea de nostalgie, melancolie și apatie m-a cuprins încă odată, făcându-mă să mă simt goală, seacă, lipsită de esență. Și ce ? Știam că a doua zi voi zâmbi iar, chiar dacă nu ca atunci când te-am cunoscut. </span><br />
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Așa că am cedat. Era în jur de unu noaptea, dar nu-mi păsa, am pus mâna pe telefon și ți-am trimis un mesaj; nu mai era ca mai demult, un mesaj care se încheia cu ”hugs”, era un mesaj care se încheia cu ”xD”, pentru a arăta degajarea și faptul că te-am uitat. <i>Deși amândoi știm că nu am făcut-o.</i> Ai răspuns rapid, poate mai rapid decât mă așteptam, dată fiind și ora târzie din noapte; m-ai întrebat dacă sunt eu. M-am emoționat, ochii mi s-au umezit și inima îmi bătea cu putere. Da, eram eu ! Da, își amintea, după atâta timp de mine. </span><br />
<div style="text-align: center;"><span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"><i>”Te-am căutat de atâtea ori, trebuia să-mi fii spus că ți-ai schimbat numărul”</i></span></div><div style="text-align: left;"><span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Crezi că n-aș fii vrut ? Te-aș fii păstrat mereu, te-aș fii uitat mereu, dar te iubesc întotdeauna. Ești un fost actual viitor coșmar vis frumos din viața mea. Ești paradoxul suprem, pe care nu-l pot alunga, dar acum, după atâta vreme, ajung doar la concluzia că am cam trecut peste sentimentele mele pentru tine și că ești <i>pe bune </i>o iluzie fantomatică în sufletul meu.</span></div><div style="text-align: left;"><span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Cine te crezi tu, străin nepoftit, să intri așa în inima și sufletul meu fără să-ntrebi ? Cine te crezi, când mintea te alungă ? Și ce-i mai puternic, oare, în astă situație ? Inima, nepoftitule, pentru c-o faci să bată, dar ți-ai cam pierdut locul. Sunt confuză acum și nu te recunosc, că te-ai schimbat. Cine ești acum ? Nu știu. Cine ai fost ? Cineva minunat al meu. Dar gata, s-a terminat. Există dragoste adevărată ? Nu, ea se risipește-n timp.</span></div><div style="text-align: left;"><span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Și m-ai rugat să ne-mpăcăm. După atâta timp mai există, oare, care de-mpăcare ? Mai e ceva de spus ? Nu. Mai e vreun sentiment între noi ? Poate, dar, te rog, eram copii, suntem copii, ce știam noi despre iubire ? Ce știam noi ce-i aia, atunci ? Ce știm noi ce-i aia, acum ? N-aveam idee. N-avem idee.</span></div><div style="text-align: left;"><span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Ți-am spus c-am fost slabă că te-am căutat; m-ai aprobat. Am căzut de comun acord că ar fii cel mai bine să nu ne mai vorbim: de câte ori o facem ori ajungem împreună iar, ori ne certăm. </span></div><div style="text-align: center;"><span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">”<i>Îmi vei lipsi...</i>”</span></div><div style="text-align: right;"><span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">mi-ai spus.</span></div><div style="text-align: center;"><span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"><i>”Când cineva la care ții pleacă din viața ta, amintește-ti că, toamna, frunzele nu cad pentru că vor, ci pentru că trebuie...”</i></span></div><div style="text-align: right;"><span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">ți-am spus.</span></div><div style="text-align: center;"><span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"><i>”Indeed. ;(”</i></span></div><div style="text-align: right;"><span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">mi-ai răspuns.</span></div><div style="text-align: left;"><span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Atât de tipic ție. Atât de tipic mie. </span></div><div style="text-align: left;"><span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Și tu-mi vei lipsi, mai ceva ca oxigenul.</span></div><div style="text-align: right;"><span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"><i><br />
</i></span></div>Nebunie în cuvintehttp://www.blogger.com/profile/16918661458035633244noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7350349525620750193.post-59533395757369256262012-03-17T10:23:00.000-07:002012-03-17T10:23:14.025-07:00Love.<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://data.whicdn.com/images/25014394/321034_237665892946247_100001085146041_630532_285116907_n_large.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="http://data.whicdn.com/images/25014394/321034_237665892946247_100001085146041_630532_285116907_n_large.jpg" width="395" /></a></div><span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"><br />
</span><br />
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">N-am mai postat pe aici de un car de ani, dar nu am avut idei, căci aș minți dacă aș spune că nu am avut timp.Nu am avut dispoziția necesară de a scrie și-mi venea așa ... peste mână să mă plâng iar. Am fost doborâtă de amintiri zilele astea, gândindu-mă la o anumită zi, am cam stat tristă și bla bla, dar am încercat să mă destind ieșind afară and stuff.</span><br />
<div><span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"><br />
</span></div><div><span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Când vin de la liceu, vin cu 3 fete (actually, cele mai bune prietene), dar una e răcită, așa că azi și ieri am fost doar trei. M-am cam lăsat - intenționat - pe dinafară de la discuția pe care au avut-o azi, însă nu am putut să nu remarc ce mult contează părerea uneia pentru cealaltă când vine vorba de băieți. Ele numesc <i>chestia </i>asta iubire, dar nu este; nu se numește iubire atâta timp cât renunți la acel băiat doar pentru că prietena ta are o părere proastă despre el.</span></div><div><span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Recunosc, nici eu n-am avut mereu cele mai bune gusturi la băieți, dar eu nici nu am așa ”colecție” în spate cum au ele. Okay, poate exagerez, nu chiar colecție, dar eu am avut trei prieteni de când mă știu ( și unul era când eram foarte micuță și nu știam ce e aia dragoste, altul era ... mai mult ca să fie și doar unul a fost pe bune ) </span></div><div><span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">În orice caz, ideea e că ele au avut un dialog de genul:</span></div><div><span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Ea1: deci, îmi place tipul ăsta, X.</span></div><div><span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Ea2: omg, ăla ? </span><br />
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Ea1: da, ce e rău la el ?</span><br />
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Ea2: doamne, îl știu pe ăla. e un urât și un mincinos și bla bla.</span><br />
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Când Ea2 a ajuns acasă, eu cu Ea1 mai aveam de mers vreun sfert de oră, dar deja erau supărate una pe alta și nu-și mai vorbeau, iar ca tacâmul să fie complet, pe mine mă prinseseră la mijloc, că eu cui îi dau dreptate and stuff. Urât, foarte urât.</span><br />
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Marea lor dramă era că Ea2 nu era de acord cu tipul pe care Ea1 îl plăcea, dar nici măcar una dintre ele n-a văzut drama din sufletul și ochii mei ... Când cineva îți este prieten adevărat își dă seama că nu ești în regulă doar privindu-te. Când am sunat-o pe colega care e răcită și am vorbit cu ea, am început să plâng la telefon (ja ja, drama queen) și ea a spus ”știu că plângeai demult, așteptam doar să-mi spui că nu ești okay”. </span><br />
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"><br />
</span><br />
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Postarea asta am început-o în altă zi, dar nu am avut chef să o termin. Azi, mă simt mai bine. Azi, am plâns, am aspirat în casă de nervi și am făcut baie, așa că acum mă simt, în mod considerabil, mai bine.</span><br />
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">M-am mai gândit zilele astea ce e iubirea, dar nu am găsit un răspuns. M-am mai gândit că dacă nu-l iubeam, îl uitam deja, dar n-am făcut-o. Poate că, în momentul ăsta, nu-l mai iubesc, dar nici nu-l uit; poate nu pot sau nu vreau, dar este, într-adevăr, primul băiat care m-a învățat să iubesc, să râd din tot sufletul, să plâng până la epuizare și care m-a făcut sî trec prin toate stările sufletești posibile și imposibile.</span></div>Nebunie în cuvintehttp://www.blogger.com/profile/16918661458035633244noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-7350349525620750193.post-23413774418971212882012-02-18T13:57:00.000-08:002012-02-18T14:01:40.846-08:00Sentimente.<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://data.whicdn.com/images/23339718/382676_184873274939797_151241664969625_361394_1954912500_n_large.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="266" src="http://data.whicdn.com/images/23339718/382676_184873274939797_151241664969625_361394_1954912500_n_large.jpg" width="400" /></a></div><div><span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"><br />
</span></div><span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Nu ştiu ce fac, nu ştiu dacă mă simt bine sau rău, nu ştiu dacă sunt tristă sau fericită. Am învăţat de-a lungul timpului că în viaţa mea vor intra multe persoane şi tot la fel de multe vor ieşi, însă doar cele cu adevărat importante vor rămâne; am mai învăţat, de asemenea, că niciodată n-o să am dreptate când o să spun "nu merit asta şi de aceea nu am", în realitate eu doar voi merita ceva mai bun. </span><br />
<div><span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Periodic, intră în viaţa ta persoane care te fac să râzi, să plângi, să sari, să te bucuri de fiecare zi, care te fac să aştepţi cu nerăbdare până şi zilele care nu voiai să vina din pricina unor chestii. Şi totul pare frumos şi roz şi vă declaraţi veşnica iubire şi vă faceţi nenumărate promisiuni cum că veţi rămâne mereu împreună şi că mereu va fii aşa bine, dar oare e aşa ? Poate, în unele cazuri. Iubirea există, nu zic nu, dar e trist că din partea unuia e mai mare decât din partea celuilalt - dacă de ceva-mi pare rău în viaţa asta, este de faptul că Dumnezeu nu ne-a înzestrat pe toţi cu aceeaşi capacitate de a iubi -. </span></div><div><span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Există mai multe <i>tipuri</i> de iubire:</span><br />
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"><br />
</span></div><div><span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"><b>1. "Eu pretind că te iubesc, tu mă iubeşti pe bune şi totul e perfect"</b> - da, există astfel de iubiri, nenumărate chiar, dar la ce bun ? E simplu, de fapt: poate că tipul sau tipa arată bine şi vrea doar să se laude cu el, respectiv ea, sau poate că o face în urma unei răzbunări sau mai ştiu eu ce, însă cel ce pretinde că iubeşte e un mare păcătos; şi nu, nu spun asta ca fiind o persoană bisericoasă sau extrem de credincioasă, spun asta în calitate de persoană care mai apreciază şi azi bunul gust şi iubirea, inocenţa şi sinceritatea. E un păcat să amăgeşti pe cineva şi, în cazul în care o faci, nu ai nicio scuză; vorba aceea "scopul scuză mijloacele" nu te ajută şi, oricare ar fii fost motivul, nu meriţi să fii iertat, cel puţin din opinia mea.</span><br />
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"><br />
</span></div><div><span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"><b>2. "Eu am nevoie de ceva ce pot obţine doar prin tine, aşa că mă prefac că te iubesc"</b> - Da! Exact ! Spune-o cu voce tare. Vorbim, evident, despre profit. Este un tip de iubire dezgustătoare, de neînţeles, care poate fii făcută doar de persoane fără scrupule; nu pot înţelege sau accepta astfel de persoane. Nu le judec, nu am niciun drept, dar nu le iau apărarea şi nu le privesc cu ochi buni - prefer chiar să mi le înlătur din anturaj, în cazul în care ştiu că există.</span><br />
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"><br />
</span></div><div><span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"><b>3. "Ies cu tine pentru că eşti cel mai râvnit tip, iar tu ieşi cu mine pentru că sunt cea mai nu-ştiu-cum-fată"</b> - ce urât şi asta ! Ne ascundem după deget, ne prefacem că totul e bine şi frumos, când, în realitate, nu ne înţelegem şi nu schimbăm două vorbe. Îmbrăţişări şi săruturi false, doar de ochii lumii, pentru laudă şi invidie din partea altora.</span><br />
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"><br />
</span></div><div><span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"><b>4. "Eu sunt deşteaptă, iar tu ai nevoie de note bune" </b>- asta este tot un fel de profit, ceva ce răneşte până în adâncul sufletului fata sau băiatul căreia i se întâmplă asta, dar ce putem face ? E trist şi păcat că există oameni cu creierul atât de mic.</span><br />
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"><br />
</span></div><div><span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"><b>5. "Eu te iubesc şi tu mă iubeşti"</b> - asta este de-a dreptul minunat ! Când iubeşti pe cineva, iar el sau ea te iubeşte la rându-i, când îţi împărăşeşte sentimentele şi te face să simţi lucruri pe care nu le-ai mai simţit niciodată. Te bucuri de mirosul lui împregnat în hainele sau, mă rog, lucrurile tale, te bucuri de prezenţa lui, de gesturile lui, de zâmbetul şi vocea lui, de atingerile lui, de respiraţia lui pe faţa ta; te bucuri de tot ceea ce reprezintă el cu adevărat, de sinceritatea şi perfecţiunea lui interioară, de frumuseţea lui izbitoare exterioară - frumuseţe care devine atât de irezistibilă şi izbitoare odată ce ajungi să-l iubeşti nebuneşte. Şi sunt, acestea, oare, sentimente care trec într-o zi ? Nu. În două ? Nu, ele trec în timp, dar nici atunci nu trec. Se sedimentează, eventual, se aşează peste ele alte sentimente, alte persoane, alte zâmbete, iubiri, voci, şoapte şi chipuri, dar ele nu dispar, la fel cum nici rănile sufleteşti nu pleacă nicicând, nicăieri. Spuneam, de multe ori, "dă-mi o palmă, dar nu mă jigni", pentru că o palmă, trece, o să uit că m-ai lovit, dar dacă m-ai jignit, dacă m-ai rănit cu ceva, acea vorbă va rămâne mereu acolo, indiferent de circumstanţă, n-am s-o uit niciodată şi mă va durea de câte ori îmi voi aminti de ea. E ceva ce nu se poate cicatriza, e mereu viu, sufletul meu, desigur, pulsând iubire şi fericire, ţinând însă în el toată suferinţa.</span></div><div><span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"><br />
</span></div><div><span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Dacă azi sunt geloasă şi ţip la tine, să nu ţipi la mine chestii de genul "bine că nu ai încredere în mine !", bucură-te că ţip la tine, asta înseamnă că-mi pasă; fă bine şi ţipă la mine când eu n-o mai fac, atunci înseamnă că ceva se întâmplă şi că nu te mai iubesc. De asemenea, spune-mi în serios că sunt frumoasă - maxim o lună am să ţin cont de asta, dar spune-mi în serios că sunt urâtă - am să ţin cont de asta mereu şi am să fiu şi complexată pe deasupra, într-un oarecare mod. Dar mai bine nu face asta, mai bine lasă spontaneitatea să-şi facă treaba, mai bine iubeşte-mă aşa cum sunt şi fă-mă să te iubesc la rându-mi, acceptă-mi anormalitatea şi faptul că sunt aşa complicată şi de neînţeles uneori, iubeşte-mă ciudată cum sunt şi nu mă răni, pentru că nici eu nu am s-o fac.</span></div><div><span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"><br />
</span></div><div><span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Ce e iubirea ? Nimeni niciodată nu a ştiut concret, e un sentiment prea complex pentru a fii explicat, dar pentru ce, oare, avem nevoie de explicaţii ? Aşa e, nu avem, trebuie doar să ne lăsăm duşi de val şi să simţim !</span></div>Nebunie în cuvintehttp://www.blogger.com/profile/16918661458035633244noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7350349525620750193.post-33989271709006552512012-02-14T07:52:00.001-08:002012-02-14T07:53:23.941-08:00Cap. 1 : Let`s start the party!<div style="text-align: center;"></div><div style="text-align: left;">Ştiţi că vă ziceam noi mai de mult, că avem un fic? Ei bine, ştim că a trecut un car de ani de atunci, dar ca să profităm de ocazie, că tot e totu' siropos oriunde arunci o privire.... vă lăsăm să "savuraţi"</div><br />
<div style="text-align: center;"><span style="font-size: large;"><br />
</span></div><div style="text-align: center;"><span style="font-size: large;"><b><i><u>WTF are you doing in my life?</u></i></b></span> </div><div style="text-align: center;"><i><br />
Prolog.<br />
Viaţa e un adevărat amalgam de posibilităţi. Destinul şi coincidenţele fac parte din ea. Din păcate oamenii nu deshcid ochii la coincidenţe, ei sunt dispuşi să caute orice fârmitură raţională în ceea ce pur şi simplu e neraţional, nefirec, neprobabil. Pe de altă parte, tocmai lipsa coincidenţelor neobişnuite în viaţa noastră, este mult mai neobişnuită decât orice fel de altă coincidenţă.<br />
Coincindenţele sunt felul lui Dumnezeu de a rămâne anonim. </i><br />
<br />
<br />
Capitolul I: Let’s start the party!</div><div style="text-align: left;"><u>*Perspectiva lui Eduard*</u><br />
<br />
Eduard, Eduard, driblează mingea aia, în morţii soacră-mii. Hai Eduard, alearga mă , du-te pe poartă. DU-TE! , ţipa antrenorul la mine. Da’ mai tacă şi el în morţii soacră-sii, vorba lui, din gură. Mă stresa şi el, de parcă nu era de ajuns că erau trei gorile pe mine şi nici unul dintre coechipieri mei nu erau liberi la pas. Deci ce era de făcut. Dacă stau pe loc, pierd mingea , dacă înaintez spre poartă pierd mingea iarăşi. Eh , la dracu’ , fie ce va fi, direcţia drept înainte. Scap de-o gorilă. Scap de-a două. Poarta era liberă, proştii din apărare au luat-o pe arătură iar acum am rămas eu cu poarta. Portarul e destul de scund, deci pot da în colţul drept, aşa am şanse să nu o apare. Am scapăt şi de ultima gorilă, îmi iau avânt, sar şi arunc... când deodată simt cum ceva mă trage în jos şi mă trânteşte la pământ. Căzătura mi-a cutremurat toate organele vitale şi creierul. Nu mai ştiam pe ce lume trăiesc. Mă simţeam de parcă aş fi fost călcat de tren. Apoi trenul ar fi uitat un călător pe peron, ar da înapoi, m-ar călca din nou şi ar trece iar peste mine la pornire. Încerc să deschid ochii, mă interesa să văd dacă mingea ajunsese în poartă, de asta depindea toată calificarea noastră în semifinală. La dracu. Nu mă puteam ridica. Nu îmi simţeam deloc piciorul, probabil era rupt sau făcusem o entorsă sau o rupere de ligamente sau cine ştie dar simţeam cum zeci de cuţite mi se bagă în el. <br />
-Edy, frate, bravo mă! Am câştigat , ai marcat. Frateeee, mergem în semifinale. <br />
Coechipierii mei vin la mine şi mă adună de pe jos. Aşa deci s-a meritat efortul. Antrenorul se îndreaptă la mine, mândru de zile mari, dar totuşi cu o urmă de îngrijorare în ochi. Îşi îndreaptă privirea spre piciorul meu care se umflase tot şi se învineţise. Când a pus mâna pe el, am urlat de cred că m-a auzit toata sala. Am sărit de lângă antrenor şi m-am trantit pe o bancă. Durerea era năucitoare. <br />
Radu, mişcă-ţi curu’ cu mine la spital. Îl ducem la urgenţe, acum.<br />
Asta era ultima frază pe care am auzit-o. Eram obosit. Nu ştiu dacă leşinasem sau dacă adormisem în maşina antrenorului. Dar cert e că atunci când m-am trezit eram într-un salon mare, alb. Stând într-un pat incomod, cu o saltea din care ieşeau arcurile şi cu piciorul ridicat pe scheletul patului. Îmi simţeam piciorul greu. Zici că aveam pe el..<br />
-... Ghips?! Strig de-a dreptul stupefiat când mi-am văzut piciorul. Adică pe bune, voi vorbiţi serios, ghips? Chiar aşa, nici o faşă elastică sau ghipsată sau orice. Mă tembelilor, eu am meci în două săptămâni cum să stau cu nenorocitu’ astă de ghips pe picior? Ce vreţi să joc în cârje? Dau cu ghipsul după adversari sau ce pufuleţii ei de treabă? <br />
După criza de isterie făcută mă trântesc obosit pe pat. Nervi ? Puţin zis. Cred că în momentul acela eram de-a dreptul posedat. Aveam toţi dracii din Iad în mine doar la gândul că echipa pleacă în semifinale fără mine. Semifinalele în care eu i-am dus. În care eu trebuia să joc, să fiu titular. Dacă nu aveam un orgoliu mai mare decât încăperea în care mă aflam, jur că mă apucam de plâns. <br />
-Aşa, acum că te-ai calmat, domnule Eduard... să-ţi explic situaţia. Ai suferit o fractură, nu foarte gravă şi spre norocul tău fără deplasare. Dar datorită faptului că piciorul acum fracturat, a mai avut parte de multe alte entorse, rupturi şi mai ştiu eu ce, eşti obligat să stai în repaus o lună întreagă dacă vrei ca recuperarea să fie completă şi să poţi juca din nou. Vei avea nevoie de calciu, magneziu, vitamine stii tu. Şi-un regim de mâncare echilibrat. Fără fast-food , sucuri acidulate sau orice altceva care intră în categoria de junk food. În cazul în care nu respecţi toate astea, există posibilitatea să nu mai poţi juca vreodată. Cariera ta e în joc băiete, nu-ţi bate joc de ea.<br />
L-am ascultat cu atenţie pe nenea doctorul şi am crezut că sar la gâtul lui când a zis că s-ar putea să nu mai fiu în stare să joc. Toată viaţa mea era transpusă în jocul acela. De la trei ani am păşit în sala de sport, cu mingea în mână, şi până acum la şaptiş’pe tot aia am făcut. Mi-am ratat copilăria şi o bună parte din adolescenţă prin turnee şi deplasari ca acum să se ducă toate de râpă. <br />
Ajung acasă de-a dreptul extenuat şi mă trântesc în pat. Aprind laptopul şi pun muzică, iar mai apoi intru pe mess. Dau add la o tipă, dracu’ ştie cine era. Dar nu conta, aveam chef sa vorbesc cu cineva ca altfel tâmpeam. E online. Intru pe ea.<br />
Edy: Bună. Cine eşti?<br />
Julie: O fată , o străină, o duşmancă, o prietenă. Pot fi ce vrei tu să îţi fiu. <br />
Bun, tipa asta le are cu cuvinte. Are un plus de la mine, mă intrigă răspunsul ei. Continui conversaţia.<br />
Edy: Aha, şi dacă aleg să fim nişte prieteni străini şi duşmani în acelaşi timp e bine?<br />
Julie: Mi-e indiferent, sincer. Eşti doar un altu’ de pe net. </div><br />
<div style="text-align: center;"></div>Nebunie în cuvintehttp://www.blogger.com/profile/16918661458035633244noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7350349525620750193.post-9911582450687075592012-02-13T06:25:00.000-08:002012-02-13T06:25:58.203-08:00Valentine's Day<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"><br />
</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://data.whicdn.com/images/23003192/tumblr_lz299t23F11r5gq6oo1_500_large.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="305" src="http://data.whicdn.com/images/23003192/tumblr_lz299t23F11r5gq6oo1_500_large.jpg" width="400" /></a></div><span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Că tot e mâine Valentine's Day, am decis să fac o postare despre această zi.</span><br />
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Părerile sunt împărțite, acum, n-am ce spune, dar eu, ca la orice chestie, am o părere personală aparte, mai bună sau mai puțin bună asupra subiectului. Sincer, e o zi de pomină, asta ca să nu mă folosesc de cuvinte mai vulgare. În primul rând pentru că se numește ”Valentine's Day”, două cuvinte care nu sunt în limba română, iar noi, din câte știu, suntem români. Pentru ce anume sărbătorim o sărbătoare care nici măcar nu ne aparține ? Fără rost. Nu avem și noi, oricum, Dragobetele ? Ba sigur că-l avem, dar așa e românul, cu cât mai multe sărbători, cu atât mai bine. Apoi, pentru ce se face atâta caz în legătura cu asta ? Dacă mulți pretind în acea zi că au o relație atât de frumoasă, perfectă, de ce au nevoie de o anumită zi ca să-și spună sau arate asta. De ce să avem nevoie de o anumită zi ca să spunem ”te iubesc” ? Nu are rost, nu merită, este o tâmpenie. Și nu, nu spun asta pentru că sunt singură de acest Valentine's Day, nu are nicio legătură, nu-mi displace de azi sau de ieri, îmi displace dintotdeauna.</span><br />
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Până și în școli a ajuns să fie celebrată sărbătoarea aceasta, cel puțin la mine în liceu se face asta; azi a stat la etajul trei din corpul B o cutiuță roșie, decorată, în care să putem pune bilețele. Recunosc, am pus și eu, pentru niște colege cu care mă înțeleg foarte bine, care mi-au pus la rândul lor bilețele și nu voiam să mă simt prost știind că nu am pus. Lor și unui coleg care tot insista să-i scriu și lui ceva, pentru că el mi-a scris mie. În orice caz, nu are să-mi placă acum această sărbătoare, nici mâine și nici niciodată. Are urme prea mari de ipocrizie, părerea mea.</span><br />
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Acum, fiecare om cu părerea lui, evident. </span><br />
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"><br />
</span><br />
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"><br />
</span><br />
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Edit: Îmi cer mii de scuze, dar nu m-am putut abține, chiar îmi place fotografia ! :))</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://data.whicdn.com/images/23010855/425300_319858448064264_100001203352941_977018_865914672_n_large.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="280" src="http://data.whicdn.com/images/23010855/425300_319858448064264_100001203352941_977018_865914672_n_large.jpg" width="400" /></a></div><span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"><br />
</span>Nebunie în cuvintehttp://www.blogger.com/profile/16918661458035633244noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7350349525620750193.post-16223567747863725132012-02-12T09:49:00.000-08:002012-02-12T09:49:15.449-08:00Încredere<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://data.whicdn.com/images/22958929/tumblr_lyuhsuVsgR1qm8b2do1_500_large.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="266" src="http://data.whicdn.com/images/22958929/tumblr_lyuhsuVsgR1qm8b2do1_500_large.jpg" width="400" /></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br />
</div><span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Ce e încrederea până la urmă ? Nu ştiu. Nu ştiu, poate n-am să ştiu nici mâine. Dar am încredere, uneori în mine, deseori în anumite persoane, am şi încredere de oferit, desigur, dar oare merită toţi să primească încredere ? Nu. Sunt sigură de asta. </span><br />
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Când promit un lucru, fac tot posibilul să-mi respect promisiunea, iar dacă nu sunt sigură că pot face acel lucru spun "nu promit nimic", dar sunt unii oameni, poate prea mulţi, dacă mă întrebi pe mine, care nu gândesc aşa.</span><br />
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Când cineva nu-şi respectă promisiunea, te dezamăgeşte, pentru că-ţi arată, oarecum, ce fel de persoană este, iar dezamăgirea este cu atât mai mare, cu cât iubeşti mai mult acea persoană.</span><br />
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"><br />
</span><br />
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">De regulă, nu stau mult la calculator, iar dacă stau în timpul zilei, seara nu stau; seara e pentru somn şi ziua pentru restul activităţilor pe care le am în program. Ieri, <i>cineva </i>mi-a spus că vom vorbi la microfon şi că mă roagă să stau mai mult; am făcut un efort, impropriu, evident, şi am stat până pe la unu. El n-a mai scos un cuvânt, l-am aşteptat, a spus că trebuie să ajungă acasă, dar nimic. A fost urât ce-a făcut, pentru că speram din tot sufletul că vom vorbi, aşa cum o făceam cu mult timp în urmă, dar a trecut cumva şi noaptea. Am adormit plângând - nu ştiu dacă eram rănită sau dacă eram doar dezamăgită. În orice caz, ştiu că n-am să-l mai cred niciodată aşa ca la început, iar încrederea în el e tot mai mică pe zi ce trece.</span><br />
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"><br />
</span><br />
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Îţi mulţumesc, M., pentru că ştii să-mi faci iluzii şi pentru că-mi colorezi viaţa. Îţi mai mulţumesc şi pentru dezamăgirile pe care mi le aduci, aceleaşi dezamăgiri care-ar fii nesemnificative dacă ar fii venit din partea altcuiva. Îţi mulţumesc, într-un final, pentru nimic. Toate zâmbetele pe care le schiţez, le şterg apoi cu lacrimi.</span><br />
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">E urât, să ştii ... Şi m-ai dezamăgit !</span>Nebunie în cuvintehttp://www.blogger.com/profile/16918661458035633244noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7350349525620750193.post-36743861372210029432012-02-08T07:04:00.000-08:002012-02-08T07:04:05.414-08:00Vezi diferenţa?<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjOSEyNfuIDpNKnx-aTwWD6D7SqKMkS7WCBhzZ6bgUOBThWGpQcpfhtuwgwVmOCqJWJKiLC2qIxEIPul1x6SXscexHqdhAZKget-vDcPFqGYsJaQDE1kRyEQxAz-9HjN7aDrWMvv2UMqPeu/s1600/427220_242954112453356_109830419099060_535614_1785001925_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="211" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjOSEyNfuIDpNKnx-aTwWD6D7SqKMkS7WCBhzZ6bgUOBThWGpQcpfhtuwgwVmOCqJWJKiLC2qIxEIPul1x6SXscexHqdhAZKget-vDcPFqGYsJaQDE1kRyEQxAz-9HjN7aDrWMvv2UMqPeu/s320/427220_242954112453356_109830419099060_535614_1785001925_n.jpg" width="320" /></a></div><ul><li> Când tu o faci să râdă - altul e gelos că zâmbetul ei îţi aparţine ţie</li>
<li> Când tu îi spui că e frumoasă ( ca s-o bagi în patul tău) - altul nu-i spune nimic, deşi crede cu adevărat că frumuseţea ei este năucitoare</li>
<li> Când tu îi spui că o iubeşti ( minţi bine!) - altul o iubeşte sincer</li>
<li> Când tu o minţi - altul îi spune adevărul</li>
<li> Când tu o faci să plangă - altul îi aduce zâmbetul pe faţă</li>
<li> Când tu vrei să te desparţi de ea - altul abia aşteaptă să o facă fericită</li>
<li> Când tu o ignori - altul îi oferă atenţia cuvenită</li>
<li> Când tu o jigneşti - altul o complimentează sincer</li>
<li> Când tu îi calci inima în picioare - altul e acolo să adune bucăţelele şi să refacă puzzle'ul</li>
<li> Când tu îţi dai seama ce ai pierdut - acel <em>altul</em> o ţine in braţe şi o sărută, îi oferă ceea ce tu n-ai fos în stare să-i oferi.</li>
</ul><div style="text-align: center;"><strong><em>Vezi diferenţa ?!</em></strong></div>Nebunie în cuvintehttp://www.blogger.com/profile/16918661458035633244noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-7350349525620750193.post-6625638070544398852012-02-07T13:07:00.000-08:002012-02-08T11:39:46.444-08:00Iarnă şi ... depresie iar ?<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://data.whicdn.com/images/22651777/tumblr_lz1j0r46Q51r2iidjo1_500_large.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="307" src="http://data.whicdn.com/images/22651777/tumblr_lz1j0r46Q51r2iidjo1_500_large.jpg" width="400" /></a></div><span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"><br />
</span><br />
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"><br />
</span><br />
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Urăsc vremea rece. Mereu am urât-o, o urăsc şi acum şi o s-o urăsc mereu, poate şi pentru că sunt născută vara. Dar îmi displace, oarecum, şi vara; atunci e prea cald şi sunt iar nemulţumită. Primăvara e pur şi simplu enervantă, cu toată revenirea la viaţă and stuff - e mult prea mult optimism, pentru mine, evident. Dar ador toamna, ador să văd cum natura îşi schimbă hainele într-un mod atât de frumos, ador să văd o renaştere moartă, ador să văd culorile acelea minunate, fără să fie stridente sau dureroase, ador căldura aceea umedă şi rece în acelaşi timp, ador rafalele de vânt care-mi răvăşesc părul şi mă fac să tremur uşor de frig - îmi lipsesc toate sentimentele pe care ea mi le oferea. Ea şi numai ea. Ea şi melancolia ei ...</span><br />
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Pe lângă toate astea, am răcit, dar nu o simplă răceală, ca de obicei, am răcit atât de rău încât abia înghit câteva guri de apă, de mâncare nici nu mai spun; am făcut şi temperatură şi toate alea - asta ca să fie complet tot tacâmul. Răceala asta nu face decât să mă facă să mă simt şi mai moleşită şi mai tristă decât de obicei, îmi dă iar senzaţia aceea de depresie - nu mănânc, nu prea dorm, nu am chef de nimic, nu prea vorbesc, ascult muzică cât de poate de tristă şi plâng. Urăsc stările astea, dar, când sunt aşa răcită, parcă sunt şi mai sensibilă decât de obicei şi mă atinge şi cel mai mic lucruşor.</span><br />
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"><br />
</span><br />
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">E aşa dureros să vezi persoanele dragi plecând de lângă tine ... Şi e şi mai dureros că nu le poţi opri şi că, în afară de plâns, nu poţi face altceva. Cunosc doi băieţi de cel puţin doi ani şi fiecare e din alt oraş - unul s-a şi mutat, de ceva vreme, în Franţa şi, de vreo câteva luni, am impresia că i-am pierdut. Şi nu doar pe unul, pe amândoi. </span><br />
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"><br />
</span><br />
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"><strike><b>D. </b>: Când l-am cunoscut a fost un mare miştocar şi s-a menţinut aşa şi pe parcurs, dar apoi s-a potolit şi vorbeam normal, ca doi prieteni foarte buni, schimbam păreri, ne spuneam amândoi of-urile, încheiam totul cu "te iubesc" sau, poate, chiar aşa, spontan, în mijlocul unei conversaţii o spunea unul dintre noi. Şi credeam că va fii cu mine mereu ... Dar nu mai e, însă-l păstrez în suflet ca pe-un trecut actual, ca pe ceva ce-a fost cândva alături de mine, dar care a ales să plece ... Ce-a lăsat în urmă ? Lacrimi, evident. Recunosc, a trecut şi el prin anumite chestii mai dureroase, acum, de curând, şi nu-mi păsa că şi-a făcut o iubită sau alte prostioare asemănătoare, căci eu nu-i ceream să vorbim în acel sens şi nu-i ceream să mă iubească aşa. Dacă stau mai bine să mă gândesc, nici nu-i ceream să mă iubeasca. Şi de m-ar fii minţit c-o face, l-aş fii crezut, căci aveam nevoie s-o cred. Îmi e dor de el, de vechiul el, noul el e <i>prea </i>ocupat pentru <i>mine.</i> Şi chiar de-mi spune că e aşa cu toată lumea, eu SPERAM că nu sunt <i>şi eu toată lumea</i>, speram că <i>ţine cumva la mine...</i></strike></span><br />
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"><strike><br />
</strike></span><br />
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"><strike>Am să revin mâine cu un edit, să vorbesc şi despre M. ...</strike></span><br />
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"><strike><br />
</strike></span><br />
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">N-am să mai vorbesc și despre M., am să-l las în trecut ... Am să-l las și pe D., poate că nu are rost să pun doar eu suflet. Am să plâng, are să mă doară, n-am să-i uit nicicând, dar nimic nu mai este cum a fost. Sunt doar amintiri, oricat de tare doare. : (</span>Nebunie în cuvintehttp://www.blogger.com/profile/16918661458035633244noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-7350349525620750193.post-91788609324241854532012-01-29T09:27:00.000-08:002012-01-29T09:27:36.463-08:00Random things.<span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;">Nu am mai postat de o grămadă de timp, am intrat pe blog doar să văd cum mai arată şi dacă Alee a mai postat cumva ceva - am rămas uimită când am văzut postarea, mi-au dat lacrimile şi alte chestii emoţionante, dar nu am să le înşir acum aici.</span><br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjgJNYOC_dD-IhUqZfiKOK1GVbzv-1RmFuIqIXNdyPsH4Z0oKFRh0VhnZnJIXL9Cy_fLkhBamCj3bDc8pZIiZAV8etb9RVO_A-4jJCc4xVVJO6UkdoOONzaHatBvX2bf93hkYAmMeBq24bo/s1600/tumblr_lwkul9fis21r09p2jo1_500_large.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" gda="true" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjgJNYOC_dD-IhUqZfiKOK1GVbzv-1RmFuIqIXNdyPsH4Z0oKFRh0VhnZnJIXL9Cy_fLkhBamCj3bDc8pZIiZAV8etb9RVO_A-4jJCc4xVVJO6UkdoOONzaHatBvX2bf93hkYAmMeBq24bo/s400/tumblr_lwkul9fis21r09p2jo1_500_large.jpg" width="400" /></a></div><br />
<span style="font-family: Trebuchet MS;">Mi-am cumpărat azi nişte aşa zişi blugi skinny - atâta timp am spus eu că nu am să mai port aşa ceva şi tot la ei m-am întors ! Nu ştiu ce mi-a venit, dar, plimbându-mă cu mama printr-un magazin mic şi având o discuţie mai mult sau mai puţin epică, am finalizat prin aruncarea blugilor negri în coş şi oprirea la casa de marcat. Am remarcat că nu mai aveam încredere în mine şi că mă vedeam - fizic - altfel decât sunt de fapt. De menţionat că era un magazin la care, de obicei, are doar mărimi mici şi foarte mici, aşa că îl evit pe cât posibil - chiar dacă de acolo îmi cumpărasem rochia pentru banchet şi pantofii. Eram sută la sută sigură că toţi blugii de acolo îmi sunt mici:</span><br />
<br />
<span style="font-family: Trebuchet MS;"><em>Mama</em>: Încearcă blugii ăşta.</span><br />
<span style="font-family: Trebuchet MS;"><em>Eu</em>: Nu, nu mă încap.</span><br />
<span style="font-family: Trebuchet MS;"><em>Mama</em>: Haide, doar încearcă.</span><br />
<span style="font-family: Trebuchet MS;"><em>Eu</em>: Mărimi mai mari nu au ?</span><br />
<span style="font-family: Trebuchet MS;"><em>Mama</em>: Ba da, dar asta pare bună, te rog.</span><br />
<span style="font-family: Trebuchet MS;">* Eu în cabina de probă, îmbrăcându-mă *</span><br />
<span style="font-family: Trebuchet MS;"><em>Mama</em>: Ei ?</span><br />
<span style="font-family: Trebuchet MS;"><em>Eu</em>: Te rog, mami, caută nişte blugi cu vreo trei mărimi mai mici. </span><br />
<br />
<span style="font-family: Trebuchet MS;">Apoi, privindu-mă în oglindă am realizat că arăt bine şi că-mi place cum arăt, iar versul acela "I'm sexy and I know it" mi-a trecut ca un fulger prin căpuşor. Aşa că, vrând mai mult sau mai puţin să recunosc, am admis că nişte blugi pe care îi uram aşa mult până acum pot să-mi redea câtuşi de puţin încrederea în mine. Nu sunt o piţipoancă sau o fandosită, nici nu sunt genul "vai, mi s-a întins rimelul !", dar există câte o piesă vestimentară care mă face să mă simt <em>frumoasă</em> fizic, pentru că sufleteşte sunt. </span><br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjOBw-nReGgucnsQxkeLdokDYZ3X6HdtnXpZ7fSlS0vBCNesnqPC9qhM_gwWJp_gPoYEYoF-F7GqOiQuChH-Ta_30xsRbQbvmM-W4i5WXbIIcmFaQNOl09TSQcnmGZTiNX6QHLR0mrNl8u3/s1600/504815713_large.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" gda="true" height="298" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjOBw-nReGgucnsQxkeLdokDYZ3X6HdtnXpZ7fSlS0vBCNesnqPC9qhM_gwWJp_gPoYEYoF-F7GqOiQuChH-Ta_30xsRbQbvmM-W4i5WXbIIcmFaQNOl09TSQcnmGZTiNX6QHLR0mrNl8u3/s400/504815713_large.jpg" width="400" /></a></div><br />
<span style="font-family: Trebuchet MS;">Apoi urmează momentele care pur şi simplu mă fac să mă simt bine, utilă, specială, iubită şi tot aşa.</span><br />
<span style="font-family: Trebuchet MS;">Sunt discuţiile interminabile cu Alee, care mă ajută enorm, căreia îi pot spune orice, fără teamă, descărcându-mă, fără să fiu criticată. Apoi, mesajele pe care le primesc seara, de la Kido, Deda şi, uneori, R., mă fac să mă simt în al nouălea cer. În generală am fost <em>antisocială</em>. Am fost prietenă cu foştii colegi cât timp am vrut - din simplul fapt că toţi mergeau pe principiul "Îmi eşti prieten cât timp am nevoie de tine", iar într-a opta m-am "dat" singură afară din "grupuleţul vesel", devenind un fel de tipă antisocială. Acum, când îmi văd colegii, nu pot să cred ce bine am nimerit şi mă bucur de asta în fiecare zi.</span><br />
<br />
<span style="font-family: Trebuchet MS;">Am ajuns la următoarele concluzii:</span><br />
<span style="font-family: Trebuchet MS;">1. Nu am nevoie de un tip care să-mi spună "eşti sexy", pentru ca eu s-o cred. Simpla achiziţe a unei perechi de skinny jeans va rezolva asta.</span><br />
<span style="font-family: Trebuchet MS;">2. Când ai un prieten extraordinar lângă tine ( Alee ), viaţa trece lin, frumos, calm şi simplu, pentru că ştii că cineva, acolo, te iubeşte, indiferent de cum ai fii.</span><br />
<span style="font-family: Trebuchet MS;">3. Nimeni, niciodată, nu te poate da afară dintr-un grup, nelăsându-te să te integrezi - doar tu îţi poţi face ţie asta; numai tu te poţi da afară dintr-un grup.</span><br />
<span style="font-family: Trebuchet MS;">4. Nu am nevoie să am o relaţie oribilă, pe care s-o mimez perfectă, cât timp am prieteni care-mi trimit mesaje cu "te iubesc, noapte bună".</span><br />
<span style="font-family: Trebuchet MS;">5. Sunt frumoasă exact aşa cum sunt; fizic, nu sunt perfectă, dar sufleteşte sunt de o frumuseţe rară - mai sunt foarte puţine persoane aşa, iar eu le ţin cât de aproape pot de mine, încercând să nu le pierd nicicând.</span><br />
<br />
<span style="font-family: Trebuchet MS;">Poate că e o postare fără noimă şi poate că m-am pierdut mai mult sau mai puţin printre detalii stupide şi nesemnificative, dar e purul adevăr şi poate că mai sunt persoane care trec prin asta, iar dacă nu, sper să o facă. Sper că o simplă brăţară, oricât de ieftină, va face într-o zi o fată să se simta ca şi cum ar fii cea mai minunată persoană de pe pământ, pentru că merită, indiferent cine e ea. Şi să mai realizeze că prietenii sunt, înainte de tot, cei mai importanţi; ei şi frumuseţea interioară. </span>Nebunie în cuvintehttp://www.blogger.com/profile/16918661458035633244noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7350349525620750193.post-77395326107129753282012-01-27T04:54:00.000-08:002012-01-27T04:54:24.410-08:00She`s my sis` , bitch!<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://data.whicdn.com/images/17869338/247729_205272732844393_191850820853251_498842_4732738_n_large.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://data.whicdn.com/images/17869338/247729_205272732844393_191850820853251_498842_4732738_n_large.jpg" width="152" /></a></div>Până acum, doar Adina a scris aici cât de mult însemn pentru ea. Acum, ei bine, e rândul meu la replică. Probabil că nu am stilul ei atât de plăcut, presărat cu epitete şi metafore care să-ţi încânte privirea. Probabil că nu o să-mi găsesc cuvintele potrivite , pentru că , ei bine, ea e o persoană specială.<br />
De ce o iubesc eu pe ea aşa de mult? Dacă aş sta să enumăr toate dăţile când a fost la un BUZZ! distanţă sau momentele în care stătea cu mine la telefon în timp ce eu mă înecam în lacrimi, încercând să mă calmeze... dacă le-aş înşira toate aici, nu mi-ar ajunge caracterele.<br />
E pur şi simplul genul de persoană pe care ţi-e frică să o pierzi. Nu sunt genul de persoană care să se ataşeze iremediabil de cineva. Dacă unii oameni pleaca din viaţa mea, asta e, vin alţii. Dar când mă gândesc la ziua în care dintr-un motiv sau altul, nu va mai fi cu mine, mă apucă groaza.<br />
Pentru că ea mă înţelege. Mai bine decât o fac eu uneori. Mereu are o vorbă bună sau un cuvânt de alinare la ea. Sunt o persoană dificilă de multe ori şi sunt conştientă de asta. Dar ea mă suportă şi nu-mi reproşează nimic chiar dacă de multe ori ar avea tot dreptul să o facă şi să-mi tragă o "săpuneală" aprigă pentru că merit!<br />
Ea are grijă de mine. Ea mă sfătuieşte mereu când am nevoie. Nu doar o dată, eu ca o fraieră ce sunt, m-am băgat în belele şi ea m-a ajutat să ies.<br />
O iubesc şi pentru că pot vorbi ore-n şir cu ea fără să ne plictisim. Pentru că ea mă lasă să visez şi visează alături de mine. Cu ea, pot să fiu eu. Pot să mă port ca un copil inconştient şi să vorbesc aiurea pentru că ştiu că ea nu mă judecă după aparenţe. Doar ea a reuşit să vadă mai departe de ele, în timp ce persoanele din jurul meu le văd doar pe alea.<br />
Ea mă face să râd mai ales atunci când lacrimile aşteaptă cuminţi să se revarse şi nervii mei sunt întinşi la maxim. E calmantul meu preferat, pastila mea de optimism şi doza mea zilnică de râs. Nimeni dacă ne-ar citi conversaţiile nu le-ar înţelege. Nici noi nu le înţelegem tot timpul :]]. Dar asta ne leagă.<br />
Ea m-a ascultat tot timpul. Despre aceleaşi drame interminabile despre aceleaşi persoane şi mi-a şters de multe ori lacrimile provocate de... ştim noi cine. M-a încurajat tot timpul. Niciodată nu mi-a zis că nu are timp de mine sau că n-ar chef să mă asculte. Cum să nu te ataşezi de o astfel de persoană? E imposibil. Mai ales că e o dulce şi o adorabilă. :3<br />
Nu m-am comportat chiar mereu cum trebuie. Poate că am greşit a naibii de mult când am pus-o pe ea pe locu' doi pentru cineva care nu merita. Şi care oricum avea să fie doar o umbră anonimă în viaţa mea.<br />
Ce tot atât... O IUBESC! Bestfriends când vine vorba de ea nu mai e doar un termen relativ, e adevărat.<br />
<div style="text-align: center;">Şiiii... aviz amatorilor : <strong><em><span style="color: red;">If you break her heart, I'll break your face!</span></em></strong></div>Nebunie în cuvintehttp://www.blogger.com/profile/16918661458035633244noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7350349525620750193.post-38007419141453663992012-01-23T11:28:00.000-08:002012-01-23T11:28:03.951-08:00Sentimente fumate.<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;">Am trecut, din vina ta, evident, prin diverse stări. M-ai făcut să râd, să plâng, să fiu geloasă, să mă bucur, să ţopăi de fericire, să ţip, să dorm liniştită, să nu dorm din vina ta, să fiu melancolică, nostalgică, să fiu "fucked up", cum ziceai tu ... Am trecut prin toate datorită ţie. Nu ştiu dacă-mi vine să te înjur sau dacă aş vrea să-ţi mulţumesc - consider că toate astea m-au întărit, oarecum. Ai fost prima persoană pe care am iubit-o sincer, pe care am iubit-o şi să fiu conştientă de iubirea pe care o port, ai fost prima persoană care m-a făcut să trec prin toate stările posibile şi imposibile şi prima persoană care m-a făcut să mă simt atât de frumoasă şi de specială. Am încercat să te uit, dar nu am putut - am încercat să uit de sentimentele pe care ţi le port, dar nici asta nu am putut. Nu, nu pentru că încă te mai iubesc, acum eşti doar o frumoasă amintire, o fantomă pe care refuz s-o alung din sufletul meu, o fantomă care a fost cândva a mea, este cumva a mea şi, într-un fel sau altul, va fii mereu a mea. Chiar dacă timpul a trecut şi amândoi ne-am schimbat, eu te simt cumva tot acelaşi, dar un acelaşi schimbat, pe care nu-l pot recunoaşte, pe care nu-l ştiu şi nici nu-l simt şi pe care nu-l vreau. M-am schimbat pentru tine. Te-ai schimbat pentru mine. A fost frumos cât a fost, nu are rost acum să mă mai hrănesc cu fantoma ta, mult prea vie pentru mine, nu are rost să trăiesc din vechi amintiri şi din speranţe şi iluzii fatale - nu mai merită, am nevoie să merg mai departe. Credeam, până aseară, că golul pe care l-ai lăsat în sufletul meu nu v-a mai fii niciodată plin; poate că, pe deplin, nu. Ai luat tot când ai plecat cu tine, dar au venit alţii şi-au clădit tot ce-ai distrus tu: încredere, respect, zâmbete şi, cel mai important, iubire. Tu, ca un om arogant ce ai fost şi, sunt sigură, eşti, ai două-trei-patru persoane la fel ca tine în jurul tău; câţi oameni ţi-au spus în ultimul timp că te iubesc ? Nu prea mulţi, sunt sigură, poate doar falsa ta iubită, care pretinde că te iubeşti - că-ţi iubeşte banii şi aspectul.</span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;">Azi o colegă mi-a spus "te iubesc", apoi o alta a spus "eşti specială şi te iubesc", alta a spus "eşti frumoasă, zâmbeşte" - azi îmi era dor de tine, până au apărut ele să-mi reamintească de mine, de zâmbetul meu, de tot ce însemn eu şi tot ce pot emana. Poate că, azi, tu nu mai ai nevoie de mine că să zâmbeşti şi să-ţi fie bine, dar alţii au; acei alţi speciali de care am şi eu atâta nevoie, de care m-am ataşat atât de tare şi pe care îi iubesc şi mă iubesc atât de mult.</span><br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://data.whicdn.com/images/21660244/c5c55539_large.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="http://data.whicdn.com/images/21660244/c5c55539_large.jpg" width="400" /></a></div><br />
<br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;">Esenţa acestei postări este de a-mi dovedi mie că tot ce mai este el acum în viaţă mea, este o fantomă frumoasă, cu chipuri angelice, dar rece, aşa cum a fost el mereu. Vreau să-i mulţumesc în mod special lui Alee [ fata cu care scriu pe acest blog ] pentru că e aşa o persoană minunată. I-am mai mulţumit şi cu alte ocazii, dar în cazul în care ai astfel de prieteni minunaţi, nu le poţi mulţumi niciodată îndeajuns de mult. M-a iubit când am fost toantă, când am fost analfabetă, când am fost fericită şi când mi-a fost bine, dar, cel mai important, m-a iubit şi când am plâns, când am fost tristă şi când lumea mea se prăbuşea. Ea era aici mereu, reconstruind tot ce alţii sfărâmau. Pentru asta îţi mulţumesc, pentru asta şi pentru că eşti aşa o persoană minunată, pe care o iubesc şi care mă iubeşte necondiţionat ! </span>[ <span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;">poza e pentru Alee ]</span>Nebunie în cuvintehttp://www.blogger.com/profile/16918661458035633244noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7350349525620750193.post-88286709450363086872012-01-20T12:49:00.000-08:002012-01-21T12:04:35.191-08:00<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://data.whicdn.com/images/17925162/31x43w900lxlc76_large.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="265" src="http://data.whicdn.com/images/17925162/31x43w900lxlc76_large.png" width="400" /></a></div><span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"><br />
</span><br />
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"><br />
</span><br />
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">~ Vreau un baiat adorabil.</span><br />
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">~ Vreau un baiat copilaros.</span><br />
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">~ Vreau un baiat care sa ma poata face sa zâmbesc.</span><br />
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">~ Vreau un baiat cu care sa nu ma plictisesc nicicând.</span><br />
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">~ Vreau un baiat cu un zâmbet dulce.</span><br />
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">~ Vreau un baiat care sa stie sa faca pe prostul.</span><br />
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">~ Vreau un baiat care sa ma faca geloasa.</span><br />
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">~ Vreau un baiat care sa ma faca sa ma simt speciala prin simplul fapt ca ma atinge.</span><br />
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">~ Vreau un baiat care sa spuna câte o perla inegalabila.</span><br />
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">~ Vreau un baiat special.</span><br />
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">~ Vreau un baiat pe care sa nu-mi fie rusine sa-l prezint parintilor.</span><br />
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">~ Vreau un baiat pe care sa nu-mi fie teama sa-l prezint parintilor.</span><br />
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">~ Vreau un baiat care sa-mi iubeasca calitatile.</span><br />
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">~ Vreau un baiat care sa-mi iubeasca defectele.</span><br />
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">~ Vreau un baiat pe care prietenii sa fie gelosi.</span><br />
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">~ Vreau un baiat careia sa nu-i fie rusine cu cine este.</span><br />
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">~ Vreau un baiat careia sa nu-i fie rusine cu cine sunt.</span><br />
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">~ Vreau un baiat careia sa nu-i fie rusine sa arate ce-i place.</span><br />
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">~ Vreau un baiat care sa-mi de-a sa beau ceai dintr-o lingurita, din mâna lui, doar ca sa-mi arate ca e bun.</span><br />
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">~ Vreau un baiat care sa-mi spuna "uite ce îmi faci !", când eu de fapt nu îi fac nimic.</span><br />
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">~ Vreau un baiat care sa ma ia în brate si sa spuna "îmi e frig", chiar daca geamul e inchis.</span><br />
<div><span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"><br />
</span></div><div><span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Vreau băiatul ăsta care e atât de real şi de posibil. Vreau băiatul ăsta care există şi pe care-l cunosc.</span></div><div><span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"><br />
</span></div><div><span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Perfecţiunea e posibilă, ea există pretutindeni. Nu la mine, la persoanele de lângă mine, pe care le accept şi le iubesc aşa cum sunt. Băiatul perfect apare odată ce ajungi să-i iubeşti defectele.</span></div>Nebunie în cuvintehttp://www.blogger.com/profile/16918661458035633244noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-7350349525620750193.post-92130661024301657052012-01-07T11:02:00.000-08:002012-01-07T11:02:50.945-08:00Oamenii se schimbă...<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://data.whicdn.com/images/20620760/boy-friends-girl-hate-people-Favim.com-257780_large.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="119" src="http://data.whicdn.com/images/20620760/boy-friends-girl-hate-people-Favim.com-257780_large.jpg" width="200" /></a></div>Da, sunt back. [zise Alee]. Whatever, am o stare de.... naşpa. E plictiseală... e doar o stare generală. Statul în casă prea mult mă afectează. Nu am starea necesară să compun ceva sau să-mi mai amintesc de unele chestii. Încerc sincer, să trec peste o fază că deja de trei luni mi-a ajuns. Să fim serios, he's gone, what the fuck?! Da da da, dezamăgire, broken heart, tot tacâmu'. Dar HELĂU! [wai ce piţi a fost asta :))] viaţa nu stă în loc pentru un "el" când mai sunt atâţia pe lângă.<br />
Oricum , nu despre asta voiam să vorbesc. Mă uitam acum la persoane, cu care mă înţelegeam extraordinar de bine în trecut şi din anumite motive am pierdut legătura. Hm, oare de ce? În multe cazuri recunosc că m-am schimbat eu şi oricât aş spune eu că nu sunt uşor influenţabilă, tot au fost factori care să mă influenţeze şi pe mine pentru că , ei bine, e normal. Sunt mulţi factori care pot influenţa un om. Liceu, anturaj, filme, muzică, până şi vremea, de ce nu?<br />
Liceu. Normal să te schimbe. Anturaj nou egal cu oameni noi la care încerci să le intri pe sub piele într-un mod conştient sau mai puţin conştient, depinde de situaţie, şi care te schimbă fără să-ţi dai seama enorm.<br />
Am păţit chestia asta. Anul ăsta o tipa, una dintre cele mai bune amice, e boboacă la liceu. Enuziasmată mai era fata la început, când vedea că are colegi super de treabă şi-un colectiv de unşpe' plus. Ei bine, au trecut lunile şi vorbeam tot mai puţin. Să ţinem seama şi de faptul că până în toamna anului trecut vorbeam ore-n şir fără să ne plictisim, aveam aceleaşi idei, ne complatam propoziţiile. Era genu' ăla de legătură care îţi dă impresia unei prietenii adevărate. E drept că, am avut şi eu perioada mea mai plină de chestii şi alte griji idioate şi inutile pe cap, şi am cam neglijat-o. Dar, am ajuns să vorbesc cu un străin acum. Şi nu-mi vine să cred. Mă întreb dacă oare e aceaşi persoană cu care mă prosteam eu şi râdeam ore în şir. Tipa de acum e... nu e "bff" a mea. Abia legăm trei vorbe.<br />
Îmi ştia toate prostiile, la fel şi eu pe ale ei. Credeam că ne cunoaştem, câţiva ani am crescut împreună. Am scris împreună, ne-am bucurat împreună la fiecare vizualizare sau comentariu , iar acum e totul scufundat în negura timpului.<br />
Timpul, anturajul, schimbările majore în viaţă aduc la rândul lor schimbări majore asuprea oamenilor . Dar oare toată lumea se schimbă in bine?Nebunie în cuvintehttp://www.blogger.com/profile/16918661458035633244noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7350349525620750193.post-21942909111910464172011-12-09T06:07:00.001-08:002011-12-11T05:49:49.030-08:00Urâtule !<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://data.whicdn.com/images/19046762/300411_299670136726077_257083687651389_1241639_2047966341_n_large.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="http://data.whicdn.com/images/19046762/300411_299670136726077_257083687651389_1241639_2047966341_n_large.jpg" width="300" /></a></div>
<div>
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"><br /></span></div>
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"></span><br />
<div>
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"><br /></span></span></div>
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">
Închid ochii şi-ţi văd chipul, hanoracul meu miroase-a parfumul tău unic şi plăcut, vocea ta răsună în urechile mele ca un ciripit de pasăre într-o peşteră rece şi părăsită. </span><br />
<div>
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Te văd alergând de colo-colo, exact cum făceam prin clasele mici, îţi văd părul blond mişcându-se într-un mod adorabil, te văd râzând, iar ochii albaştri îţi sclipesc ca unui copil ce ticluieşte o prostioară. Esti infantil. Eu stau jos şi te privesc. Te critic, evident, apoi te aud înjurând. Mă uit la tine încruntându-mă şi-mi zâmbeşti - <i>oh, atât de dulce încât, Dumnezeule mare, îmi vine să te mănânc ! </i>Îţi ador până şi numele, e aşa diferit, aşa special, dar eşti aşa un mare mitocan ! Îţi place să fii băgat în seamă, să ţi se de-a atenţie, mai ales din partea fetelor. Sunt geloasă ? Evident, doar sunt om. Mă bosumflez şi acum chiar nu mă mai ridic de pe scaun, în fond, ce-ar mai conta ? Îmi inund ochii cu literele sprijinte-n cuvinte dintr-o carte şi refuz să mai ascult ce se petrece-n jurul meu. Îmi displace.</span></div>
<div>
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">- Urâto ! </span></div>
<div>
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Cunoşteam apelativul, mie-mi spuneai aşa, în joacă şi, oh, suna atât de adorabil !</span></div>
<div>
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Mi-am ridicat privirea şi te-am văzut, erai la vreo doi metri de mine, dar ochii albaştri se vedeau atât de bine pe întunericul din acea zi înnorată. Te-am privit prima dată cu uimire, apoi am zâmbit, iar tu te-ai apropiat de mine.</span></div>
<div>
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">- Urâtule ! ţi-am strigat la rându-mi. </span></div>
<div>
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Cum era să mă las mai prejos ? Şi ai început să mă gâdili, apoi m-ai ciupit. Şi-a început joaca şi fuga, voiam, desigur, să te ciupesc şi eu pe tine, doar nu era să te las să scapi aşa uşor.</span></div>
<div>
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Şi eram atât de aproape să te prind - atât de aproape ! - când s-a trezit F. că ar vrea să vă îmbrânciţi puţin. <i>Nu, clar nu acum, </i>mi-am spus, <i>acum eu te ciupesc, acum eu mă bucur de tine. </i></span></div>
<div>
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">- Dispari, F. ! am spus destul de iritată.</span></div>
<div>
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Şi-a plecat. Apoi, într-un moment de neatenţie din partea ta, te-am ciupit. Acum eram bine, îmi luasem revanşa şi eram obosită; aveam să te las în pace. </span></div>
<div>
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Mă îndreptam către dulapul din spatele clasei, să-mi iau caietul de pe el, când ai venit în fugă şi m-ai prins de mâini.</span></div>
<div>
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">- Cum, urâto, mă ciupeşti şi pleci ?</span></div>
<div>
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">- Să nu cumvaaa, eşti un urât ! am spus râzând, în timp ce mă gâdilai. Dă-mi drumul la mâini, am adăugat.</span></div>
<div>
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Am dat să plec, când m-ai prins iar de mâini şi m-ai trântit de dulap. Ai zâmbit şi te-ai apropiat. Mi-ai inundat întreg nasul cu parfumul tău unic şi m-ai sărutat.</span></div>
<div>
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">- Te iubesc, mi-ai spus îmbrăţişându-mă.</span></div>
<div>
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">- Chiar aşa, urâtule ?</span></div>
<div>
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">- Chiar aşa, urâto !</span></div>
<div>
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">- Şi eu te iubesc, am murmurat zâmbind.</span></div>Nebunie în cuvintehttp://www.blogger.com/profile/16918661458035633244noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7350349525620750193.post-38011548593005515382011-12-09T05:56:00.001-08:002011-12-09T06:44:37.411-08:00Nebunia Crăciunului.<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://data.whicdn.com/images/19050622/tumblr_lvxv6nrVGL1r0ye3to1_500_large.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="265" src="http://data.whicdn.com/images/19050622/tumblr_lvxv6nrVGL1r0ye3to1_500_large.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Dragă Crăciunule, </span></div>
<div style="text-align: center;">
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"><br /></span></div>
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Acum că eşti atât de aproape să vii, vreau doar să te rog să aduci voie bună şi înţelegere, sănătate şi iubire, căci chestiile materiale nu îmi aduc zâmbetul pe buze. Tot ce-mi doresc de acest Crăciun este să nu-mi aduc aminte iar de <i>el </i>şi să stau supărată-ntr-un colţ, vreau să iubesc un alt <i>el</i>, să îmi scoţi în cale un <i>el </i>diferit, dulce şi bun. Vreau să închei semestrul primului an de liceu cu bine şi cu note mari, să scap de stres şi să am timp de scris, citit şi celelalte lucruri care-mi fac plăcere. Ca să nu spui că-s egoistă, te rog s-aduci ceva de bine şi pentru Andra, prietena mea cea mai bună, s-o faci fericită - mai fericită decât pe mine ! Îţi mai spui s-o ai în grijă şi pe Alee, fata cu care scriu acest blog, pentru că ea este tipul de persoană pentru care-aş renunţa la tot.</span><br />
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Ţi-am scris această mică scrisoare în modul cel mai inocent pe care l-am putut aborda acum, în speranţa că vei ţine cont de mine, de părerile şi sentimenele mele.</span><br />
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Să vii repede şi să ai grijă să aduci cu tine inocenţa şi bucuria anilor trecuţi ! Ai grijă să-mi smulgi iar zâmbete dulci, inocente şi sincere, ca-n fiecare an.</span><br />
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"><br /></span><br />
<div style="text-align: right;">
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Cu drag, A.</span></div>Nebunie în cuvintehttp://www.blogger.com/profile/16918661458035633244noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7350349525620750193.post-41107847530486888662011-12-09T05:47:00.001-08:002011-12-09T06:45:25.452-08:00Vrem o Românie fără fiţe !<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Am primit o invitaţie de a participa la campania "Vrem o Românie fără fiţe".</span><br />
<div>
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Mulţumim pentru invitaţie, <a href="http://justbelieveyuppy.blogspot.com/" target="_blank">Just Belive</a>.</span></div>
<div>
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"><br /></span></div>
<div>
<span class="Apple-style-span" style="background-color: white; color: #333333; font-family: 'Indie Flower'; font-size: 20px; font-weight: bold; line-height: 27px;">Participa si tu la campanie daca iti doresti o romanie fara fite si pitipoance cu botul pe sus(oricum nu vor disparea)Fa-le sa vada cat de urat le sta, sa se rusineze si sa o lase mai moale cu buzele de cal!</span><br />
<table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="background-color: white; color: #333333; float: left; font-family: 'Indie Flower'; font-size: 20px; font-weight: bold; line-height: 27px; margin-right: 1em; padding-bottom: 4px; padding-left: 4px; padding-right: 4px; padding-top: 4px; position: relative; text-align: left;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhWjp4QljYbpF2haWA932MtM3w4EAGlZsxZHMPEU-VOmOzTIba-apFxAoy_adho_MUWiygaWBEGXTPJn5djyysCPpRU46E6z-lKzpkrJ4XGOljEzAS2ChLqrGYCtG95IhU9uBDmAxIBAJg/s1600/images+%25282%2529.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; color: #6fa8dc; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto; text-decoration: none;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhWjp4QljYbpF2haWA932MtM3w4EAGlZsxZHMPEU-VOmOzTIba-apFxAoy_adho_MUWiygaWBEGXTPJn5djyysCPpRU46E6z-lKzpkrJ4XGOljEzAS2ChLqrGYCtG95IhU9uBDmAxIBAJg/s1600/images+%25282%2529.jpg" style="border-bottom-style: none; border-color: initial; border-left-style: none; border-right-style: none; border-top-style: none; border-width: initial; position: relative;" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="font-size: 16px; text-align: center;">Aceasta este fotografia campaniei</td></tr>
</tbody></table>
<span class="Apple-style-span" style="background-color: white; color: #333333; font-family: 'Indie Flower'; font-size: 20px; font-weight: bold; line-height: 27px;">Aceasta campanie a fost initiata de mine! Am nevoie de ajutorul vostru!</span><br />
<span class="Apple-style-span" style="background-color: white; color: #333333; font-family: 'Indie Flower'; font-size: 20px; font-weight: bold; line-height: 27px;">Puteti participa la campanie postand pe blog acest post </span><a href="http://justbelieveyuppy.blogspot.com/2011/12/totul-roz.html" style="background-color: white; color: #6fa8dc; font-family: 'Indie Flower'; font-size: 20px; font-weight: bold; line-height: 27px; text-decoration: none;">http://justbelieveyuppy.blogspot.com/2011/12/totul-roz.html</a><br />
<span class="Apple-style-span" style="background-color: white; color: #333333; font-family: 'Indie Flower'; font-size: 20px; font-weight: bold; line-height: 27px;">+Update daca vreti!SI lasand un comm aici ca participati sau la celalalt post!</span><br />
<span class="Apple-style-span" style="background-color: white; color: #333333; font-family: 'Indie Flower'; font-size: 20px; font-weight: bold; line-height: 27px;">poate vi se pare o prostie si credeti ca nu se va intampla nimic dar nu e adevarat!Fa-le macar sa se rusineze cum au facut ele cu tara noastra!Stergeti-va pozele in care aveti bot de cal si faceti-va niste poze normale! daca[,] credeti ca asa sunteti mai frumoase va inselati cititi ce scrie pe poza! Ganditi-va la Romania!</span><br />
<span class="Apple-style-span" style="background-color: white; color: #333333; font-family: 'Indie Flower'; font-size: 20px; font-weight: bold; line-height: 27px;">Poate o sa spuneți ca sunt nebuna si ca aceasta campanie e stupida dar pote ca nu e asa, odata ce va fi raspandita voi face si o pag de facebook.</span><br />
<span class="Apple-style-span" style="background-color: white; color: #333333; font-family: 'Indie Flower'; font-size: 20px; font-weight: bold; line-height: 27px;">Le multumesc celor care participa!Va pup si sanatate!</span><br />
<span class="Apple-style-span" style="background-color: white; color: #333333; font-family: 'Indie Flower'; font-size: 20px; font-weight: bold; line-height: 27px;">Sau puteti lua aceasta postare una din doua :*</span></div>
<div>
<span class="Apple-style-span" style="background-color: white; color: #333333; font-family: 'Indie Flower'; font-size: 20px; font-weight: bold; line-height: 27px;"><br /></span></div>
<div>
<span class="Apple-style-span" style="color: #333333; font-family: 'Indie Flower';"><span class="Apple-style-span" style="font-size: 20px; line-height: 27px;">Succes cu campania, noi vă susţinem şi sper să vă iasă ceva. xD</span></span></div>Nebunie în cuvintehttp://www.blogger.com/profile/16918661458035633244noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7350349525620750193.post-48885268571614566752011-11-14T11:16:00.000-08:002011-12-09T06:45:57.131-08:00He's gone.<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://data.whicdn.com/images/7396245/34110_1552293567284_1233480909_31575966_1328008_n_large.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="http://data.whicdn.com/images/7396245/34110_1552293567284_1233480909_31575966_1328008_n_large.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
<a href="http://www.youtube.com/watch?v=kr6d9P6TIw4&NR=1" target="_blank"><span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">He won't go !</span></a><br />
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Ascult asta de ceva vreme, îi tot dau replay, dar degeaba, he won't go nu e corect spus, pentru că, în realitate, he's really gone, iar eu nu vreau să-i mai dau şansa să se întoarcă, chiar dacă îmi este greu.</span><br />
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Nu am să pierd iarăşi timpul cu scuze penibile despre şcoală, pentru că, ei bine, ştiţi cu toţii cum este şi nu are rost să înşirui motive prea bine cunoscut de toţi.</span><br />
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"><br />
</span><br />
<div style="text-align: center;">
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">***</span></div>
<div style="text-align: center;">
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"><br />
</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Şi-a mai trecut o zi şi încă o zi. Şi-au să mai treacă, multe, ştiu, dar parcă-s seci, goale, vagi, lipsite de esenţă. Ceva lipseşte. E departe, a plecat şi nu se mai întoarce. Ştiu asta, pentru că pe jumătate eu l-am alungat, eu, cea nepăsătoare, eu, cea care vreau să mă ştiu fericită, eu, cea care nu sunt fericită. Nu are sens ce spun, ştiu, nici măcar pentru mine, dar nu pot, nu mă pot exprima coerent la ora asta. Aducerile-aminte îşi fac iar loc în mintea, sufletul şi inima mea şi-mi vine atât de greu să privesc în viitor, atât de greu încât m-am aşezat jos, pe-o bordură şi meditez. Timpul nu s-a oprit în loc, nu pentru mine, nu ar avea de ce, doar eu m-am oprit, să plâng, să ţip, să urlu, să zbier, să vreau să uit, să nu pot. Am privit iar o poză cu tine. De ce ? De proastă ce sunt.</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">De mi-ar fii cu putinţă aş forma în sufletul meu un "folder" cu numele "Coş de gunoi", unde te-aş arunca fără să stau pe gânduri, dar nu pot.</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Şi vreau să plâng.</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Niciodată nu vorbesc despre problemele mele. Nu, niciodată, dar, desigur, îi ascult mereu pe alţii, le dau sfaturi şi apoi ei sunt bine. Le dau sfaturi simple, sfaturi care mie îmi sunt atât de utile ! Atât, dar atât de simple şi utile, dar nu le pot aplica; nu pot, sunt neputincioasă. Sunt un copil, iar tu eşti păpuşarul. Încetează, te rog, să te joci. Am obosit.</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Pleacă ! Atât îţi mai spun. Nu te uita că plâng, poate ţi se va părea că încă te iubesc, dar nu o fac. <i>Oh, ştii tu prea bine cât te iubesc ! </i>Vreau doar să pleci, nu mai privi acum printre rânduri, printre vorbe, printre versuri, printre lacrimi. Acum e târziu. Acum e prea târziu. Acum nu te mai vreau. <i>Ba te vreau. </i>E inutil să mai stăm de poveşti. <i>Nu este, îmi lipseşti. </i>Te-am uitat complet. <i>Mă gândesc zilnic la tine. </i>Nu-mi lipseşti câtuşi de puţin, eşti un capitol încheiat. <i>Pe cine mint eu ? Îmi lipseşti până şi atunci când vorbim. </i></span></div>
<div style="text-align: left;">
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Dar ajunge ! Ajunge, la naiba, nu mai pot. Mă contrazic singură şi ştiu că e inutil. Gata, pleacă, nu mai veni să-mi zici că mă iubeşti. Nu o mai fă, pentru că ...</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"><i>Ştii prea bine c-o să te cred şi c-o să te iert. </i>Şi-ai să mă răneşti din nou ...</span></div>Nebunie în cuvintehttp://www.blogger.com/profile/16918661458035633244noreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-7350349525620750193.post-62024718462551409092011-10-26T05:20:00.000-07:002011-10-26T05:20:55.657-07:00Let it go...<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://data.whicdn.com/images/16457965/z215185156_large.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="131" src="http://data.whicdn.com/images/16457965/z215185156_large.jpg" width="200" /></a></div>Uneori pur şi simplu trebuie să renunţăm la unele lucruri. Suntem puşi în faţa unor alegeri uşoare în esenţă, dar atât de complicate când apar în ecuaţie nişte sentimente în plus şi o inima în minus în caz că rezultatul nu e pozitiv. Iubire? Ataşament sau iluzii, sau ambele, sau nimic. Oamenii de obicei se despart când nu mai au sentimente unul faţă de celălalt. Atunci când " fluturaşii în stomac" întârzie să apara, când senzaţia acea de zbor continuu e denivelată şi zâmbetele sunt puse în balanţă cu lacrimile. Da, acela este momentul în care trebuie să renunţi. La tot. La sentimente, la trăiri, la acel termin relativ "noi".<br />
Doar că... de multe ori nu poţi. Eu nu pot. Cum să pot? Când tu susţii sus şi tare că mă iubeşti că sunt specială şi că ţi-e dor de noi, de relaţia noastră aproape " perfectă". Hah'... sigur, zici că ţi-e dor de noi? Fă ceva şi schimbă asta, fă ceva să fie bine să nu fim puşi în situaţia asta. Pentru că dacă tu ai face ceva, eu te-aş susţine şi te-aş ajuta aşa cum am facut-o mereu. Tu îmi ziceai că orice război e mai uşor în doi, dar în momentul de faţă doar o persoană mai luptă şi crede-mă că acea persoană nu eşti tu. Doare. Nu ştiu dacă doare aşa tare faptul că te pierd, că nu te voi mai putea ţine în braţe, că nu vei mai fi acolo pentru mine, că toate trăirile vor deveni amintiri frumoase şi-n aceleaşi timp înţepate cu venin sau pur şi simplu doare motivul din care te pierd. Tu nu mă înţelegi, eu nu te înţeleg. Probabil asta e singura dată când amândoi avem opinii atât de diferite asupra unei chestii. Opinii care se bat cap în cap , la care nu renunţăm şi care ne îndepărtează. Eu <em>NU</em> <strong>vreau</strong> să renunţ la a mea, iar tu <em>NU</em> <strong>poţi</strong> să renunţi la a ta. Suntem la o răscruce de drumuri într-un cadru pustiu. Pot să simt vântul ce îmi cutremură simţurile şi mi te pot imagina pe tine cum o iei pe drumul tău. Se pare că asta a fost. Un sfărşit fericit găseşti doar în filme iar noi doi facem parte din filme diferite, cu scenarii diferite iar happy-endul poate fi doar al unuia dintre noi şi momentan e departe de a fi. Strig în urma ta, o ultimă strigare, o ultima speranţă. Poate se schimbă ceva poate timpul zboară înapoi şi poate apar iar sentimentele ce ne-au ţinut atât de mult împreună.<br />
<em><strong>- Te iubesc!...</strong></em>nu te uiţi în spate, nici măcar capul nu ţi-l întorci şi continui să mergi pe drumul tău prăfuit<strong><em>... </em></strong><em><strong>Da' las' că-mi trece!</strong></em>Nebunie în cuvintehttp://www.blogger.com/profile/16918661458035633244noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7350349525620750193.post-63626479679659553032011-10-24T09:05:00.000-07:002011-12-09T06:46:18.163-08:00Tragedia unei vieţi în care totul se repetă ...<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://data.whicdn.com/images/16193958/tumblr_lt5r4n6KUD1r3wuh5o1_500_large.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="270" src="http://data.whicdn.com/images/16193958/tumblr_lt5r4n6KUD1r3wuh5o1_500_large.jpg" width="400" /></a></div>
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Am lăsat televizorul pornit, pe MTV, doar pentru că nu voiam să dau replay şi replay şi replay la aceeaşi melodie tristă, pe youtube, care mă facea să plâng. Afară era frig, înnorat, vântul bătea extraordinar de tare şi nimeni şi nimic nu mă putea face să ies afară în ziua aceea; tot ceea ce voiam era să stau în casă, în faţa calculatorului cu o ceaşcă de ciocolată fierbinte în faţă şi să lenevesc şi citesc toată ziua. </span><br />
<div>
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Se făcuse seară, mă plictiseam şi l-am băgat în seamă. Pe el. Pe acelaşi el. Am schimbat trei vorbe, trei, nimic mai mult, apoi am încetat; mi-a spus noapte bună în felul lui specific şi-a ieşit de pe mess. M-am bosumflat, iar. Ştiu eu să fac ceva mai bine ? Nu. Sunt eu un copil răsfăţat ? Nu. Sunt eu un copil ? Asta da. </span></div>
<div>
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"><br />
</span></div>
<div style="text-align: center;">
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"><i>Uneori îmi este dor de tine chiar şi atunci când vorbim ...</i></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"><i><br />
</i></span></div>
<div style="text-align: left;">
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Da ! Sincer, da ! Vorbesc cu tine şi nu te recunosc, îl caut printre rânduri, printre vorbe, pe vechiul tu, dar nu-l pot găsit, e bine ascuns, poate chiar mort. Şi-atunci de ce mai caut ? De ce mai sper să te găsesc când ştiu, atât de bine, că nu mai eşti ? De ce sper într-un miracol ? De ce-am impresia c-o să te schimbi ? C-o să te schimb ? Nu, nu poţi şi nu, nu pot. Caut în zadar, mă hrănesc cu amintiri şi râd cu speranţa că-n minutul următor mă vei suna şi vom vorbi aşa cum o făceam demult: câte trei - patru ore, nu şase minute şi apoi ne spunem unul altuia că suntem obosiţi.</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">De ce ne minţim ? De ce nu spunem "ştii, am ceva mai bun de făcut decât să-mi pierd vremea contrazicându-te pe tine" ? De ce-mi pun atâtea întrebări când ştiu că nu-mi pot răspunde singură ? Nu are sens ...</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"><br />
</span></div>
<div style="text-align: center;">
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"><i>I'm not a second fucking choice !</i></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"><i><br />
</i></span></div>
<div style="text-align: left;">
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Nu ! Nu sunt ! Dar ştiu că asta sunt acum; nu, nu mi-ai spus, dar e clar, se vede de la o poştă. Mă suni când te plictiseşti, mă suni când nu ai ce face, mă suni ... când nu ai pe cine suna.</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Şi-am obosit. M-ai făcut praf, psihic. Te-ai distrus. M-ai distrus. Ai obosit. Doare. </span></div>
<div style="text-align: left;">
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Vreau să mă trezesc dimineaţă şi să nu mai simt nimic, se poate, vă rog ?</span></div>Nebunie în cuvintehttp://www.blogger.com/profile/16918661458035633244noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7350349525620750193.post-46269349036098591652011-10-16T13:44:00.000-07:002011-12-09T06:46:32.568-08:00Şi mâine e iar luni.<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://data.whicdn.com/images/16217451/tumblr_lt6eey7sBt1qep56go1_500_large.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="266" src="http://data.whicdn.com/images/16217451/tumblr_lt6eey7sBt1qep56go1_500_large.jpg" width="400" /></a></div>
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Am ajuns acasă pe la 17:30, poate chiar 18:00; sunt moartă de oboseală, epuizată. Mi-era atât de dor de duşul meu, de pisicii mei, de patul meu, de căldura de acasă. Am îngheţat ieri şi azi cât pentru toată iarna.</span><br />
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Alba Iulia e un oraş frumos, magnific, nu mă aşteptam să-mi placă atât de mult ! E atât de curat şi, parcă, organizat, plus că sunt acolo nişte parcuri geniale - îl tot recomand părinţilor pentru a mă duce cât mai curând acolo -, în sfârşit, ideea e că Alba Iulia e un oraş minunat. (am să revin cu nişte poze făcute pe acolo)</span><br />
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"><br />
</span><br />
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Am plecat de acasă la 5:25, sâmbătă. Pe la 6:00 a fost plecarea, iar pe la 11:30, cam aşa, eram în Alba Iulia. Până la ora 15:00 ne-am plimbat pe la muzee, biserici/mănăstiri şi tot aşa; nu prea aveam noi chef, voiam să ne plimbăm de capul nostru, etc. De la 15:00 până la 17:00 am avut "liber", dar era atât de frig, încât ne-am refugiat într-o cafenea şi am stat acolo o oră şi ceva; ne-am plimbat pe la magazine, am cumpărat un mic cadouaş pentru cea mai bună prietenă a mea şi ne-am întors la autocar. Ei, în fine, detalii nesemnificative, apoi a urmat festivitatea şi tot aşa. Ne-a cazat la un internat, am stat şapte fete într-o cameră, mă aşteptam să fie groaznic, dar nu a fost.</span><br />
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Mâine e luni, urăsc zilele de luni, trebuie să mă trezesc devreme şi să merg la liceu - nu am chef -. Abia aştept weekend-ul, sincer.</span><br />
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"><br />
</span><br />
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Sentimental, sunt la fel, am să revin cât de curând cu o postare mai "ca la început".</span><br />
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Noapte bună şi o săptămână plinăăă de succese ! >:D<</span>Nebunie în cuvintehttp://www.blogger.com/profile/16918661458035633244noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-7350349525620750193.post-87389894385087570052011-10-09T05:36:00.000-07:002011-12-09T06:46:49.225-08:00El a murit !<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://data.whicdn.com/images/15804384/223692_214240345292919_204633796253574_694542_4988392_n_large.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="318" src="http://data.whicdn.com/images/15804384/223692_214240345292919_204633796253574_694542_4988392_n_large.jpg" width="400" /></a></div>
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Era o zi obişnuită, încă era soare, cald, bine ... Prietenul ei cel mai bun a sunat la uşă, iar ea a fugit să deschidă. A intrat în casă şi s-a aşezat pe-un scaun, în living.</span><br />
<div>
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">- Stai să mă îmbrac, i-a spus ea.</span></div>
<div>
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">- Ok, a răspuns adormit.</span></div>
<div>
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Îl sunase şi-l trezise. Trebuia să meargă să ducă o carte unei colege şi nu voia să meargă singură, aşa că l-a chemat cu ea. Şi-a luat în grabă hanoracul pe ea, s-a pieptănat şi-au plecat. Când a ajuns aproape de blocul în care locuia colega ei, i-a trimis un sms s-o anunţe. Colega ei a sunat-o şi i-a spus că e în parc. A oftat, ştia deja că mai sunt cel puţin două persoane acolo şi era timidă, aşa, în felul ei. Când a ajuns mai erau doi băieţi, poate mai era încă o fată, dar oare cine-a mai ţinut-o minte şi pe aceea ? Amicul ei a insistat să mai rămână şi-au mai stat vreo două ore acolo. Şi-a aruncat priviri fugare cu băiatul care stătea în dreapta colegei ei. O privea îndelung, iar ea când se uita la el îşi muta privirea. </span></div>
<div>
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">- Eu plec, a spus băiatul acela la un moment dat.</span></div>
<div>
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">- Deja ? Mai stai ! a spus <i>ea </i>încet.</span></div>
<div>
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">A privit-o cu atâta bunăvoinţă că fetei i s-au înmuiat genunchii. I-a zâmbit. Şi-au zâmbit. A mai rămas puţin şi-a plecat, dar nu şi-au mai vorbit.</span></div>
<div>
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Era duminică.</span></div>
<div>
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"><br />
</span></div>
<div style="text-align: center;">
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">***</span></div>
<div style="text-align: center;">
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"><br />
</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">- Cătălina ! Cătă ! Azi ieşim ? </span></div>
<div style="text-align: left;">
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Cătălina era colega de duminică, cea cu cartea. Fata voia să iasă afară cu ea. Minciuni. Fata voia să-l vadă pe tipul special de duminică.</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">- Sigur, la şase în parc.</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">- Voi fii acolo !</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Toată ziua a stat cu ochii pe ceas, abia aştepta să ajungă, să-l vadă. Poate că nu simţea nevoia să-i vorbească, voia doar să-l vadă, să-şi zâmbească unul altuia.</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Aproape a fugit spre parc, a ajuns obosită.</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">- Cine mai vine ? a întrebat ea zâmbind.</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">- Andrei.</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Andrei era celălalt băiat care era acolo prezent duminică. Cu Andrei vorbise, Andrei se dăduse la ea, dar nu o interesa:</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">- Păi şi celălalt băiat ? </span></div>
<div style="text-align: left;">
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Toţi au privit-o ciudat. Oh, haide, nu se poate să fii visat !</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">- Ştiţi voi, cel cu tricou negru ! a spus entuziasmată.</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">- Eric ! Ah, Eric vine doar în weekend, stă la vreo oră distanţă de noi.</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">A încetat să mai zâmbească. Era luni. Mai erau patru zile până avea să vină iar şi ea voia să-l vadă mai repede. Şi-a ocupat timpul cu altceva zilele acelea, dar nu a încetat să se gândească la el. A venit ziua de sâmbătă. Era cald, frumos, era bine. Şi-a luat un hanorac subţirel şi s-a dus în parc, să-l aştepte. Ştia că va veni, chiar dacă nu-l cunoştea.</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">A început să plouă, se însera afară. Cui îi păsa ? Îi era frig, bătea vântul, era trecut de ora 22:00, iar ea era încă pe bancă. Pe aceaşi bancă ... Unde era el ? Unde era colega ei ? De ce nu venise nimeni acolo ?</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">S-a îndreptat încet către casă; îi pierise tot cheful, viaţa se scursese din ea...</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">A doua zi era răcită, avea febră mare. Amicul ei a trecut pe la ea să o întrebe unde fusese cu o zi înainte. Venea cu Cătălina, colega fetei.</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">- Unde-ai fost ieri ?</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">- Eu ? Dar unde-aţi fost voi ?</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">- La spital, cu Eric.</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">A tresărit. Voia să plângă. Avea temperatură, era instabilă psihic. La 39.7 nu prea mai eşti tu.</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">- Să mergem să-l vedem ! Acum ! Ce-a păţit ?</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">- A avut un accident de maşină, te rog, stai în pat !</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">- Nu, haide ! a strigat ca disperata. Vă rog, mă duc eu, dacă voi nu vreţi !</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">- Dar ai temperatură şi ar fii degeaba...</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">- Nu ar fii ! Îi face bine compania ! Vă rog eu, mult de tot, vă rog ... </span></div>
<div style="text-align: left;">
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">Plângea deja. Nu mai rezistase. </span></div>
<div style="text-align: left;">
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">- Diana, el a murit ... </span></div>
<div style="text-align: left;">
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;">S-a prăbuşit, plângând. </span></div>
<div style="text-align: left;">
<span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif;"><i>El a murit ... Viaţa mă urăşte ! </i></span></div>Nebunie în cuvintehttp://www.blogger.com/profile/16918661458035633244noreply@blogger.com6